Semne bune anul n-are

”Aho, aho, ho-ho,/ Mîine anul se-nnoiește/ Plugușorul se pornește/ Și începe a brăzda,/ Pe la case a ura.// Iarna-i grea, omătu-i mare,/ Semne bune anul are,/ Semne bune de belșug,/ Pentru brazda de sub plug”. Urătura asta din moși-strămoși nu doar că este veche, dar este și învechită. Nu mai este de actualitate de ani buni, pentru că, cu mici excepții, iarna nu mai e ca iarna, iar omăt înainte de Plugușor nu prea vezi. Și dacă nu-i omăt, nu e bine pentru brazda de sub plug și deci semne bune nu are cum să aibă anul.

Are semne bune anul 2020? Nu prea. Peste problemele existente s-a suprapus pandemia de coronavirus care a agravat situația. Din cauza pandemiei sistemul medical este sufocat și doar intervenția hotărîtă a unor fundații, a unor oameni de afaceri cu dare de mînă, a unor voluntari curajoși, a fondurilor europene și a unui personal medical dedicat situația este ținută pe linia de plutire. Este așteptat vaccinul, dar pînă cînd acesta va fi administrat unui număr suficient de oameni pentru ca virusul să-și mai piardă din suflu mai durează. Apoi, nu e clar pentru ce perioadă va oferi imunitate vaccinul, dar e limpede că acesta nu va închide problema definitiv, iar o serie de restricții vor continua să rămînă în vigoare.

O problemă asupra căreia nimeni nu se apleacă cu seriozitate este cea a sănătății psihice a populației. Bătrînii ținuți în case, adulții care nu au certitudinea locului de muncă, oamenii care au trecut prin boală și au rămas cu sechele și copiii ținuți departe de sălile de clasă și de locurile de joacă vor începe să se resimtă. Dacă nu astăzi sau mîine, peste o lună, jumătate de an sau un an.

Societatea este din ce în ce mai divizată. Se urăsc reciproc bugetarii cu angajații la privat, pensionarii cu pensii mici cu pensionarii cu pensii speciale, credincioșii cu necredincioșii, săracii cu bogații, pesediștii cu peneliștii, auriștii cu useriștii și useriștii cu pesediștii.

Economia gîfîie, iar unele firme vor trebui să se recunoască învinse. Mai ales că unele dintre măsurile de susținere din partea Guvernului au rămas doar pe hîrtie. Apele politicii nu se vor liniști, cu toate că funcțiile se vor fi împărțit pînă la urmă. Sînt prea mulți poli de putere, sînt prea mulți sforari în spatele celor băgați în față, sînt prea multe interese interne și externe și sînt prea multe și prea mari orgolii.

Anul acesta a plouat cu promisiuni. A plouat mai tare ca în alți ani, pentru că a fost an electoral. Dublu electoral. Se vor face și se vor drege spitale, străzi, drumuri expres și autostrăzi. Dacă se vor face ca șoseaua de centură a Sucevei, care după un an s-a umplut de gropi, și ca șoseaua de centură a Rădăuților, care, cu toate că a fost inaugurată, încă nu este gata și nu se poate ajunge în toate localitățile pe care ar trebui să le lege, e clar. Anul acesta a plouat cu promisiuni de paturi pentru secțiile ATI, de teste gratuite, de tablete pentru copii și de sprijin financiar solid pentru firmele lovite de pandemie. Apă de ploaie.

Apă de ploaie a fost din plin, o apă de ploaie care nu s-a transformat în fulgii de nea care ar trebui să formeze omătul pentru brazda de sub plug care să ne facă să spunem că ”semne bune anul are”. La cum arată prognoza politico-socială-sanitaro-epidemiologică, mai degrabă semne bune anul n-are.

Un an nou cît se poate de bun!