Chiar dacă este directoarea unei școli din municipiul reședință de județ, profesoara Gabriela Mihai nu umblă cu nasul pe sus, iar cadrelor didactice de la țară, nu că n–au nevoie de o prăjină, dar nu le trebuie nici măcar o scobitoare pentru a ajunge la nasul acesteia. Mai mult, directoarea Școlii Gimnaziale nr. 1 Suceava are eleganța de a aprecia activitatea educatorilor, învățătorilor și profesorilor din mediul rural.
După ce Sebastian Ionuț Cruț de la Școala Gimnazială „Ioan Vicoveanu” din Vicovu de Jos și Maria Veronica Gogan de la Școala Gimnazială „Nicolae Labiș” din Mălini au obținut media 10 la Evaluarea Națonală, Gabriela Mihai a avut o intervenție telefonică la Radio Top și a declarat: ”Potrivit statisticilor naționale, în mai multe județe există și copii din mediul rural cu medii de 10 la Evaluare. Nu trebuie să ne mire așa ceva, pentru că și în mediul rural sînt profesori de bună calitate. Faptul că profesează la Mălini nu îl situează pe o treaptă mai jos decît profesorul de la Suceava”.
În cadrul dialogului telefonic a fost abordată și chestiunea elevilor care nu au reușit să facă nici măcar de nota 5 și care nu sînt puțini ca număr. Întrebarea firească a fost ce poate face un profesor de liceu cu un elev care-i vine după ce la Evaluarea Națională a luat 3. Iată răspunsul Gabrielei Mihai: ”Sînt lucruri care se pot face și lucruri care nu se pot face. Adică dacă un copil ajunge acolo cu media 3, adică este semianalfabet. Că lectura lui nu este una corespunzătoare, că poate fi unul dintre analfabeții funcționali, că prezența lui la școală nu este cea care trebuie, pentru că nici în timpul gimnaziului nu a fost, a avut un număr mare de absențe și cauzele aici sînt diferite. Profesorii care primesc astfel de copii au o muncă destul de mare, să știți”.
Apoi, profesoara Mihai a punctat natural: ”Una este să primești copii de 9 și 10 și să ai promovabilitate de 100%, și alta este să muncești cu un copil de nota 3 și să îl aduci la 5 sau 6. Este o muncă colosală și, din păcate, necontabilizată ca performanță. Din punctul meu de vedere este foarte greu de contabilizat o astfel de performanță. Munca unui profesor care vrea cu adevărat să salveze un copil, să îl aducă de la 3 la 6, este la fel de mare, dacă nu mai mare decît a profesorilor care lucrează cu copii de 9 și 10”.
De regulă sînt aplaudați în picioare la diferite evenimente la care se împart zîmbete, flori și diplome profesorii care au elevi olimpici. Mai toți aceștia merită aplaudați, însă respectivii au avut și norocul de a lucra cu niște copii talentați și muncitori, și care provin din familii care le sînt aproape și îi încurajează. Însă, uneori, meritul profesorului de la catedră nu trebuie împărțit doar cu copilul și cu familia acestuia, ci și cu profesorul cu care elevul a luat meditații.
Apropo de rolul familiei și de meditații, Gabriela Mihai a afirmat: ”Este foarte importantă familia, dacă este sau nu este interesată de educația copilului. Și evident are și un profesor pasionat la disciplina lui care îl face pe elev să obțină performanță. O familie care dorește ca un copil să facă performanță la o materie este conștientă că are nevoie de sprijin suplimentar față de ce îi poate oferi școala”.
Revenind la profesorii care trebuie să lucreze cu elevi care le vin cu un 3, cu un 4 sau cu un 5 la Evaluarea Națională, aceștia au mult de muncă pînă ajung cu ei la Bacalaureat. De regulă, acești copii nu provin din familii care să-și permită să le ofere acestora meditații, așa că toată munca pică în sarcina profesorului de la clasă.
Pe acești profesori nu-i vede nimeni și nu le oferă nimeni un buchet de flori, o diplomă și o strîngere de mînă, iar presa nu le acordă atenție. Și este nedrept. Însă, toți aceștia au satisfacția că la final au reușit să facă dintr-un analfabet funcțional un tînăr capabil să ia Bacalaureatul și, poate, chiar cu o notă bună. Bineînțeles, atunci cînd reușesc, pentru că de multe ori misiunea lor este una de-a dreptul imposibilă.
