La mijlocul Olimpiadei de Iarnă Milano-Cortina, agenția Reuters scria despre performanțele deosebite obținute de sportivii din delegația Norvegiei. Conform șefului delegației Norvegiei, Tore Oevreboe, consecvenţa remarcabilă a acestei țări nordice la Jocurile Olimpice de iarnă provine dintr-o cultură veche de zeci de ani, care pune baza pe fericirea copiilor, accesul egal la sport şi împărtăşirea cunoştinţelor înaintea rezultatelor rapide.
„Ştim că trebuie să avem succes în fiecare competiţie la care participăm. Dar încercăm să rămânem foarte relaxaţi şi umili… şi îi respectăm foarte mult pe concurenţii noştri”, a declarat Oevreboe pentru Reuters, subliniind că Norvegia nu consideră succesul ca fiind ceva de la sine înţeles.
Domnul Oevreboe a afirmat că avantajul Norvegiei nu ţine de facilităţile de elită şi de obiectivele de medalii și a adăugat că „nu este atît de uşor să spun care este secretul. Are legătură cu modul în care ne organizăm societatea”. Tot șeful delegației Norvegiei: „Distribuim bunăstarea, astfel încît copiii să poată participa la activităţi sportive, iar părinţii să îi poată ajuta. Oamenii lucrează opt ore pe zi şi apoi au destul de multe ore la dispoziţie pentru a petrece timp cu copiii lor, practicînd sport”.
În comentariul Reuters se mai arată că modelul norvegian este conceput pentru a menţine copiii în sport, protejîndu-le plăcerea, mai degrabă decît presându-i să cîştige. „Încercăm să nu ne concentrăm pe cîştigarea prea timpurie”, a spus domnul Oevreboe.
Copiii sunt încurajaţi să practice mai multe sporturi, să-şi dezvolte abilităţi fizice şi sociale şi să evite clasamentul timpuriu.
„Nu ar trebui să creăm învinşi. Ar trebui să creăm mici cîştigători… Cîştigul constă în a face parte din sport şi a avea bucurie”, a spus el.
„Scopul practicării sportului în Norvegia este de a duce o viaţă bună. Aşadar, începi de mic şi înveţi abilităţi motorii, abilităţi sociale, iar apoi înveţi cum să-ţi foloseşti corpul într-un cadru fizic”, a adăugat oficialul.
Domnul Oevreboe a adăugat că succesul Norvegiei este consolidat de un sistem sportiv colegial, bazat pe colaborarea dintre antrenori şi federaţii, care a modelat sistemul sportiv de elită încă din 1988. „Împărtăşim cunoştinţele, deoarece nu sîntem suficient de mari pentru a rămîne izolaţi”, a spus el. „Oamenii care au cu adevărat cunoştinţe… se cunosc între ei sau învaţă să se cunoască, deoarece (ţara) este atît de mică”.
Chiar şi în cazul sporturilor de iarnă costisitoare, domnul Oevreboe a spus că Norvegia încearcă să facă participarea posibilă pentru toate familiile. „Avem o piaţă imensă de echipamente second-hand”, a spus el. „Mulţi dintre sportivii care vin aici şi care sînt destul de buni au folosit echipamente second-hand în timpul tinereţii”.
Norvegia nu excelează doar în sporturile de iarnă, fiind o țară foarte puternică și în handbalul masculin și cel feminin, iar în ultimii ani contează și în lumea fotbalului.
Copiii trebuie să facă sport de plăcere, și nu pentru a cîștiga nu-știu-ce medalii și diplome la concursuri sătești sau orășenești, ca să aibă antrenorii și părinții cu ce se lăuda. Importantă este fericirea copiilor, și nu cea a antrenorilor și părinților.
Copiii trebuie să învețe de mici ce este acela respectul față de ceilalți competitori și nu să-i privească pe aceștia ca pe niște dușmani, și să se bucure ostentativ la înfrîngerea lor. Sportul nu este un război, ci este o competiție.
Părinții trebuie să-i ajute pe copii să facă sport, cît mai multe sporturi, și nu trebuie să stea pe margine și să le dea indicații în locul antrenorilor, și să strige la antrenori și la arbitri. Antrenorii trebuie să colaboreze între ei, și nu să-și ”fure” copii între ei, funcție de abilitățile sportive ale acestora, dar, uneori, funcție și de mărimea portofelului părinților. Pe de altă parte, la noi, la români, însă poate că și la alții, se spune că haina îl face pe om. Numai că modelul norvegian de sport, care este unul de succes, spune că haina nu-l face pe sportiv. Nu echipamentul de fițe te face un bun schior, handbalist sau fotbalist.
Lecția predată de Norvegia și explicată de Tore Oevreboe ar trebui însușită de antrenorii suceveni de la echipele de copii, dar și de părinții celor mici.
