Pînă pe 10 aprilie 2024, pe esplanada din fața Casei Culturii Suceava poate fi admirată expoziția itinerantă de fotografie ”Noi, Poporul”, care marchează aniversarea a 25 de ani de Parteneriat Strategic dintre Statele Unite ale Americii și România. Aceasta este organizată de Ambasada SUA, în parteneriat cu Ministerul Afacerilor Externe al României – Unitatea Arhive Diplomatice și cu Agenția Națională de Presă Agerpres, și în colaborare cu Universitatea din Craiova. Prima vizită la expoziție a fost făcută de un alai de persoane publice, în frunte cu ambasadoarea SUA la București, Kathleen Kavalec, pe o vreme ploioasă, iar evenimentul dedicat acestei expoziții a fost găzduit de Muzeul de Istorie în prezența a numeroase personalități locale. Oameni atent îmbrăcați, cum era și normal în cazul unui astfel de eveniment, au vorbit, ori doar au ascultat lucruri legate de Parteneriatul Strategic SUA – România, pace, colaborare, proiecte, prosperitate și viitorul luminos al Țării. Ca o paranteză, vizita prelungită a doamnei Kavalec la Suceava a fost una foarte bine pregătită de autorități, lucru care nu trebuie să ne mire, pentru că acestea au demonstrat întotdeauna că se pricep cel mai bine la primirea, găzduirea, plimbarea și aplaudarea oaspeților.
Cum era și firesc, presa locală a relatat pe larg despre acest eveniment, alocînd spații largi imaginilor și declarațiilor făcute în centrul Sucevei și la Muzeul de Istorie. Însă, poate cea mai grăitoare fotografie este instantaneul surprins de jurnalistul Nicu Amurăriței pe esplanada Casei Culturii înainte ca oficialitățile să-și facă apariția. Printre panourile uriașe cu imagini care ilustrau Parteneriatul Strategic SUA – România, pe o ploaie măruntă, slaloma o doamna mai în vîrstă îmbrăcată în culori închise adusă de spate, la propriu, și îngîndurată. Femeia ducea în spate un bagaj care părea destul de greu, în care probabil că transporta și grijile pe care le avea. Femeia trecea impasibilă printre panourile uriașe pe care apăreau fotografiile oficiale ale unor doamne și domni cu funcții de conducere, instantanee cu șefi care-și strîng mîinile zîmbind, oameni îmbrăcați în costume populare la zi de sărbătoare și tineri veseli ținînd în mîini baloane viu colorate.
Indiferent de ce s-ar spune, România s-a schimbat mult în bine după aderarea Țării la NATO și la Uniunea Europeană. Indiferent ce s-ar spune, România are o față diferită de cea pe care o avea înainte de a lua calea Vestului, una mult mai luminoasă. În România s-au înființat instituții după model Occidental, s-au făcut investiții și s-au deschis fel de fel de portițe care pînă atunci fuseseră închise cu zeci de lacăte. Însă, pe măsură ce timpul a trecut, ușor-ușor, distanța dintre păturile sociale s-a mărit, iar instituțiile publice au devenit un fel de feude ale partidelor, care și-au consolidat puterea în societatea românească. Din ce în ce mai mult se mimează democrația, iar cetățenii sînt ascultați doar de formă.
Excelenta fotografie realizată de Nicu spune totul despre prăpastia existentă în România între clasa conducătoare, o clasă care are ”elevi” din aceleași familii de ani de zile și care este condusă de ”diriginți” rupți de realitate, și celelalte clase sociale din România, în special cea mai numeroasă, care este plasată în fundul ”școlii” și pe care ”elevii” din prima clasă o cheamă la joacă ori pentru a-i da o bomboană numai în anii electorali. Expoziția de fotografie din centrul Sucevei se intitulează, așa cum am arătat, ”Noi, Poporul”, însă imaginea de ansamblu a României intră la categoria ”Noi și Poporul”.
Fotografia lui Nicu ar trebui multiplicată, înrămată și pusă pe biroul fiecărui șef de partid și de stat, în speranță că aceștia vor încerca, la modul real, să reducă distanța dintre ei și Popor. Dacă nu cumva o fi prea tîrziu.
