„Eu cînd <am aterizat> la Suceava alergam la patru, cinci, șase clinici și aveam cîte unul-doi pacienți. Am venit de la Spitalul Militar București. Am venit în Suceava, pînă în primăvară trebuia, pentru că era examenul de titularizare chiar în Spitalul Militar, în luna mai. Și aveam credite la apartament și la mașină… Și nu aveam cum să supraviețuiesc. Și am văzut un post la Botoșani și am venit să-mi depun dosarul, iar cînd am trecut prin fața spitalului de la Suceava tata a spus să intru să mi-l depun și la domnul Rîmbu, la Spitalul Județean. I-am spus că nu sînt posturi scoase, dar a insistat să intrăm, totuși, să povestim. Și am intrat și am povestit despre ce fac, pentru că în zona noastră, pe partea de radiologie intervențională, nu face nimeni, Iașiul tot la Suceava trimite. Și am intrat acolo, ne-a ascultat și a spus: <Păi, vrei aici sau la Botoșani?>. Era o perioadă în care, nu știu, foarte rapid se rezolvau lucrurile. În 2019 s-a întîmplat. I-am spus că nu văd posturi aici. Mi s-a spus că pentru poziții cheie, care chiar aduc beneficii, vor fi. Și m-am angajat pe prestări servicii. Și nu am mai mers la Botoșani, pentru că aici am dat de doctorul Crețeanu Jr. și am făcut echipă bună.
(…)
Mie, sincer, în primii ani de facultate nu mi-a plăcut ce am găsit în România și am făcut <Carol Davila>, București, foarte greoaie facultatea. Adică, nimic practic. Aveam colegi în paralel care făceau în UK și ei aveau un examen pe an și ăla aplicat pe pacient, adică făceau anatomia, biochimia, biofizica, toate le făceau la pat, la pacient. Adică <- Ce are pacientul? – Păi are diabet. – Și ce are? – Retinopatie și picior diabetic. – Unde? – La picior. – Care-s părțile piciorului?> etc. Anatomie. Totul era pe pacient. Noi n-am pus mîna fizic pe un pacient pînă în anul patru, adică să-l atingem, să vedem cum arată. După aia, cînd aveam, eram o grupă la un pat sau o grupă la două paturi, adică eram 10 oameni la doi pacienți, care dacă erau în stare proastă nici măcar nu puteau să vorbească cu tine și nici nu puteai să-i chinui. Și eram în spitale universitare unde nu puteai să faci manevre pe pacient, pentru că el venise poate la <prof> (zîmbește, sugerînd că poate venise cu o atenție – n.r.)… și nu voia să pună altcineva mîna pe el… Și facultatea a fost o mare, mare teorie și cam atît. Care a citit mai mult a luat note mai mari, care a citit mai puțin a luat note mai mici. Eu, sincer, n-am fost niciodată adeptul să stau să tocesc tot. La mine a fost aplicat. Soția mea are o vorbă, că eu am învățat medicina după ce am terminat medicina. Eu cînd am terminat anul șase și am ajuns să fiu medic rezident am luat toate cărțile de la zero, din anul întîi. Mai ales că am intrat pe radiologie, am luat toată anatomia, tot, tot, tot, tot, după aia farmaco, după aia am recitit încă o dată toată facultatea, dar de data asta o aveam aplicată pe pacient, adică aveam pacientul, citeam pe cazul lui. Meserie am învățat la Spitalul Militar, imagistică oncologică acolo. Pe partea practică, Spitalul Militar m-a ridicat la maximum. Apoi, am avut șansa, a fost un curs de evaluator de spitale… Noi aveam salariile mici atunci, eu am ieșit cu un salariu de 1.100 de lei la Spitalul Militar. Acesta a fost primul salariu. Apoi au intrat niște burse de-ale lui Ponta, de 700 de lei, și era ceva OK, cumva. Și am făcut un curs de evaluator de spitale și prindeai o evaluare pe an, care era plătită la ore, cumva, și era 100 de milioane dacă stăteai o săptămînă. (Din banii aceștia) plăteai cazarea și toate celelalte, plus taxe și cheltuieli, dar era enorm, eu mă dublam într-un an. Din acei bani mergeam la cursuri și chiar vorbeam cu soția, îmi spunea: <Nu mergem și noi într-o vacanță?>. Mergeam numai la cursuri. Numai cursuri plăteam, pentru că sînt foarte scumpe în străinătate. Toate alea s-au materializat. După aia, cînd am ajuns specialist, la fel. Eu investesc foarte mulți bani în dezvoltare. Plătesc cursuri care sînt mii de euro în loc să iau alte lucruri. Se materializează la un moment dat. Foarte mulți fac asta. Te ajută. Acum, cu internetul care este o sursă nelimitată de informație… doar să fii dezinteresat sau fraier să nu poți să fii de top, dacă ai toate informațiile de care ai nevoie”. Tînărul medic Cătălin Lulciuc este specialist în Radiologie si Imagistică Medicală la Spitalul Clinic Județean Suceava și la Clinica ”Nord”.
