”Am fost ieri la Universitatea <Ștefan cel Mare> din Suceava cu ocazia celei de-a treia ediții a Olimpiadei Naționale de Creativitate Științifică, la care au participat peste 200 de elevi și profesori din peste 20 de județe ale țării. Alături de inspectorul şcolar general adjunct prof. dr. Petru Crăciun, cel care coordonează echipa de organizare a olimpiadei, am vizitat Salonul de Inventică și Creație Științifică din incinta universității, unde au expus masteranzi și doctoranzi. O legătură interesantă între generațiile de cercetători, de la elevii care au participat la olimpiadă la cei care studiază și lucrează deja în cadrul universității sucevene. Mi-a atras atenția în mod special o proteză pentru mînă, care poate fi acționată printr-o simplă apăsare de buton și care se mișcă în oglindă cu cealaltă mînă, cea sănătoasă. Și eu, și dl. Crăciun, am identificat imediat persoane cunoscute cărora le-ar fi fost viața mai ușoară cu un astfel de dispozitiv. M-am întîlnit și cu dl. prof. univ. dr. Mihai Dimian, prorector al USV, un om pe care îl admir pentru tot ce a făcut alături de colegii lui pentru universitatea suceveană, care a ajuns în topul celor mai performante universități din România. Cercetarea românească are viitor. Însă, din păcate, este subfinanțată. Îmi povestea dl. inspector general adjunct Petru Crăciun că foarte puțini dintre elevii olimpici rămîn în țară. Majoritatea pleacă să studieze în străinătate și nu se mai întorc”. Lacrimă.
Se poate spune că avem de-a face cu o compunere bună, în genul celor scrise de elevi la întoarcerea din vacanță și în care ei povestesc cum a fost la bunicii de la țară, la mare sau la munte.
Această compunere, însă, nu este creația unui elev, ci a unei doamne care a fost elevă cu mai mulți ani în urmă. Compunerea, ca orice compunere care se respectă, are și un titlu: ”Avem mulți tineri cu minți sclipitoare, cum facem să-i ținem în țară?”.
Și mai are și un final care îndeamnă la meditație și la acțiune: ”Cum facem să-i motivăm pe tinerii noștri cercetători să rămînă în țară? Să se întoarcă acasă? Aici, dragi colegi din toate partidele, trebuie să venim cu răspunsuri și soluții! Începînd de la a sprijini mai mult activitatea de cercetare din prezent și pe minunații oameni din spatele ei, cercetători pe care de cele mai multe ori nu îi vedem, nu îi cunoaștem. Doar citim prin ziare că au adus noi și noi premii la concursuri internaționale”.
Finalul finalului este rezervat felicitărilor: ”Felicitări tuturor pentru tot ceea ce faceți!”.
Bine punctat. Felicitări, stimată doamnă Mirela Adomnicăi! Doamna Adomnicăi este deputat PSD de Suceava și este colegă de partid cu distinsul profesor Petru Crăciun, unul dintre profesorii de excepție ai județului, care a făcut din mulți elevi olimpici.
Soluțiile și răspunsurile despre care doamna Adomnicăi spune că trebuie căutate și găsite sînt la Parlament și la Guvern. Așa cum spuneam, Mirela Adomnicăi este membră a Parlamentului, iar partidul domniei sale este de mult la guvernare și de cîteva săptămîni are și funcția de prim-ministru.
Pauză de respirație. Un banc care circulă de pe vremea cînd Mirela Adomnicăi era elevă spune că Bula numai nu vroia să meargă la școală. Acesta a fost convins cu greu de părinții săi să se ducă, după ce i s-a repetat că el este directorul școlii.
Revenind, doamna Adomnicăi a scris o compunere bună. Numai bună pentru impresionat electoratul care probabil își spune mulțumit că mai sînt și membri de partid cu funcții care se gîndesc la binele copiilor talentați și muncitori, și la viitorul acestei țări.
În ceea ce-l privește pe profesorul Crăciun, acesta nu are încotro și trebuie să-i ia cu el la evenimentele cu vizibilitate pe colegii de partid pentru ca aceștia să-și facă imagine, că doar partidul l-a făcut adjunct al Inspectoratului Școlar Suceava. Să-i mai ia, pentru că astfel mai citește lumea cîte o compunere și-și aduce aminte de anii de școală în care trebuiau să povestească în scris ce au făcut ei în vacanță la bunicii de la țară, la mare sau la munte. Felicitări pentru compunere, doamna Adomnicăi!
