Chiar nu răspunde nimeni pentru moartea bunicului și a nepoatei?

Joi, 10 februarie 2022, pe marginea drumului care traversează Liteni-Moara era montat un parapet din ciment. Parapetul nu fusese montat pe orice margine de drum, ci pe marginea care dădea într-o groapă de pămînt cu o adîncime de 4 metri. O groapă care cu două zile înainte înghițise viețile a doi oameni: un bărbat în vîrstă de 75 de ani și nepoata sa de numai 21 de ani. Bunicul era cunoscut cu probleme medicale și cel mai probabil i s-a făcut rău la volan. În ceea ce o privește pe nepoată, o domnișoară foarte frumoasă, s-a aflat despre aceasta că era elevă în anul II la Școala Postliceală Sanitară Suceava, după ce unitatea de învățămînt a publicat următorul mesaj: ”Cu deosebită tristețe vă anunțăm plecarea prematură la cele veșnice a elevei noastre Horga Andreea. Cutremurătoarea veste a venit ca un fulger și ne-a marcat pe toți cei care am cunoscut-o. Era o persoană optimistă, un spirit tînăr și puternic, care a prețuit viața. Am pierdut o elevă extraordinară, un suflet delicat, un viitor asistent medical dedicat. Sincere condoleanțe familiei și celor dragi! Dumnezeu să o ierte și să o odihnească în pace!”.

Cătălin Nechifor, fost președinte de Consiliu Județean, a declarat, recent, că modernizarea drumului care leagă județele Iași și Suceava, și care ajunge și pînă la Liteni – Moara, a fost pusă la cale în 2014 împreună cu președintele Consiliului Județean Iași de la acea vreme, Cristian Adomniței. În 2015, proiectul a fost depus pentru finanțare. Lider de proiect este Consiliul Județean Iași. Sîntem în 2022, iar proiectul este departe de a fi încheiat. Între timp, prețurile materialelor de construcții au crescut, iar meseriașii au început să se rărească, pentru că fie au ieșit la pensie, fie au plecat la muncă în străinătate, iar din spate nu vine nimic. De lucrurile astea se plîng constructorii, inclusiv cei care se ocupă de axa rutieră Iași-Dolhasca-Liteni.

La toate astea se adaugă goana firmelor după contracte. Dacă știu că n-au cu cine, atunci de ce sînt companii care se încăpățînează să participe la mai multe licitații și să cîștige mai multe proiecte? De ce se apucă de mai multe lucrări o dată și-și tot plimbă puținii muncitori de pe un șantier pe altul fără să reușească să închidă nici unul? Și de ce dacă văd că nu fac față nu se retrag, lăsînd locul altora care poate au cu ce și au cu cine?

Scuze se găsesc întotdeauna, însă cert este că mii de oameni trebuie să înghită ani la rînd praful șantierelor, să-și ducă frecvent mașinile la reparat și să stea cu inima cît puricele, neștiind ce capcane le pot apărea pe drumurile răscolite.

Însă, mai sînt și oameni care nu mai pot fi vigilenți, pentru că li se face rău la volan. Atunci, aceștia rămîn fără nici un fel de protecție. Deci, nu vorbim despre niște teribiliști băuți pe deasupra care calcă accelerația la maxim și ajung cu mașina într-o groapă de 4 metri acoperită cu apă și cu gheață.

Au trebuit să moară oameni pentru ca pe marginea gropii săpate de constructori pentru montarea unui pilon să fie pus un parapet de protecție, care poate le-ar fi salvat viața bunicului și nepoatei sau măcar a unuia dintre ei. Nu vorbim despre o groapă săpată în urmă cu săptămîna, ci una care stă cu gura hulpavă deschisă de vreo doi ani în așteptarea victimelor. Că doar nu a constructorilor, care lipsesc cu desăvîrșire, fiind plecați la muncă în străinătate sau în căutarea unor materiale de construcții mai ieftine. Și, totuși, chiar nu răspunde nimeni pentru moartea bunicului și a tinerei și frumoasei sale nepoate?