„Nu toate interacțiunile trebuie să fie pozitive, pentru că și cele negative pot fi semnificative. De exemplu, în situația de cuplu, cea mai tristă e situația de conflict. Însă, atîta vreme cît e o situație de conflict, cuplul este viu, există temperatură în acel cuplu. Cel mai trist e atunci cînd apare singurătatea în doi. Atunci cînd apare, e momentul în care întrebările trebuie puse și e bine să se găsească și soluții. Trebuie să te simți în contact cu cineva, să-ți acorde atenție, să te privească la un moment dat. O simplă privire a cuiva, a unei persoane pe care o întîlnești pe stradă, deja e o formă de a te încărca, e o unitate deja socială pe care o încarci în zona ta de nevoie de social. Inclusiv interacțiunile negative. Eu cred că singurătatea e o temă care merită dezvoltată. Pentru persoanele care au adunat, au acumulat, s-au format, poate că se pot găsi contexte în care să ofere ce au de oferit. Generozitatea este o soluție foarte accesibilă pe care o avem noi, toți oamenii, pentru a ne simți bine. Uneori e suficient să zîmbim mai mult unii către ceilalți. Putem așeza zîmbetul într-o zonă în care să ne bucurăm unii de prezența celorlalți. Să ne zîmbim pentru a ne susține pe noi, unii pe alții, ca oameni, fără a pune altceva în zîmbetul acela. Un zîmbet sincer, onest, în care să ne simțim conectați și să simțim că împărțim spațiul pe această planetă care plutește prin Univers cumva. Iată, avem această șansă minunată, să fim împreună cu alți oameni, în același timp, să împărțim acest timp. Este foarte frumos că putem să trăim aici, acum, împreună cu ceilalți oameni. De ce n-am zîmbi sincer?”. Psihologul Doina Schipor, conferențiar universitar doctor la Facultatea de Științe ale Educației din cadrul USV.
