Ușile Muzeului de Istorie din Suceava nu s-au rupt deocamdată, cu toate că ni s-au întors colanele, cum se spune. Este vorba despre cele două colane dacice din Tezaurul de la Solonețul Nou, comuna Cacica. Aceste obiecte din argint se află în proprietatea Muzeului Național al Bucovinei și au făcut parte din expoziția ”Dacia – regatul aurului și argintului”, care a fost deschisă la Muzeul Drents din Assen, Olanda, de unde au dispărut cîteva piese din patrimoniu, după ce muzeul a fost spart. Cele două colane au fost expuse în Sala Tezaur de la Muzeul de Istorie Suceava, însă muzeul nu a fost luat cu asalt de profesori de istorie însoțiți de elevii lor ori de patrioții care și-au exprimat regretul și furia pe rețelele de socializare pentru că ni s-a furat Tezaurul.
Dacă ar fi fost și cele două colane de la Suceava furate în timpul spargerii de la muzeul olandez, alta ar fi fost situația, probabil. În primul rînd, la presiunea publicului, directorul Muzeului Național al Bucovinei, Emil Ursu, ar fi fost forțat să demisioneze, pe motiv că a permis ca cele două sfinte colane dacice să părăsească incinta și să umble aiurea prin această lume nebună în care pericolele pîndesc la tot pasul. Apoi, mult mai de efect ar fi fost o expoziție în care publicul să vadă cu ochii lui locurile lăsate libere de cele două obiecte de patrimoniu. Lumea ar fi venit și ar fi fotografiat vitrinele unde ar fi trebuit expuse piesele și ar fi postat imaginile pe rețelele de socializare însoțite de cîte o lacrimă și de mesaje de furie, mai ales că acestea nu ar fi fost furate dintr-un muzeu de renume mondial laolaltă cu picturi de milioane de euro, ci ar fi fost sustrase dintr-un muzeu de mîna a doua situat într-o localitate de mîna a treia.
Dar este muzeul olandez unde a fost expus Tezaurul Dacic un muzeu de mîna a doua? Ia să vedem ce a spus la apogeul scandalului provocat de furtul pieselor dacice o persoană avizată, și anume directorul Muzeului Județean Buzău, Daniel Costache: (spicuiri din programele expoziționale ale acestui muzeu) 2008 / expune Armata de Teracotă din Xi’an; 2010 / expune Aurul Georgian; 2015 / expune colecția de ouă Fabergé; 2016 / expune Civilizația Maya; 2018 / expune Iran-Leagănul Civilizației; – 2019 / expune, în parteneriat cu Museum of Fine Arts, Boston, bijuterii ale faraonilor din Nubia; 2022 / expune Sub vraja Araratului – Comori din Armenia Antică. Mai mult, vorbim despre cel mai vechi muzeu de arheologie din Regatul Țărilor de Jos, despre un muzeu înființat în anul 1854 și care are un corp dedicat expozițiilor temporare cu o suprafață de cca. 1.000 mp, construit în ultimii ani (10 mil euro). Drents Museum a primit titlul de <Muzeul Anului în Olanda>, precum și o serie de alte nominalizări la premii internaționale. În plus, vorbim despre un muzeu dintr-o țară cu peste 600 de muzee și galerii de artă. https://drentsmuseum.nl/en. (…) Și dacă ne referim la dimensiunea orașelor, că tot s-a pomenit ”satul Assen”, sugerez să ne uităm la satul Topalu din jud. Constanța. Aici, într-o localitate cu sub 1.500 de locuitori există un muzeu care are în patrimoniu lucrări de artă semnate de: Ion Andreescu, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, George Demetrescu Mirea, Octav Băncilă, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Oscar Han, Dimitrie Paciurea, Corneliu Medrea sau Ion Jalea”.
Furtuna iscată de furtul obiectelor dacice a trecut, iar în urma sa a rămas aceeași nepăsare a autorităților și a publicului față de patrimoniul național. Obiectele de artă furate nu a fost recuperate, directorul unuia dintre cele mai mari instituții muzeale de țară a fost dat afară, guvernanții nu au făcut nimic pentru o mai bună protejare a patrimoniului, iar publicul și-a mutat atenția către alte subiecte fierbinți pentru a-și expune părerile avizate și furia. Asta a fost tot.
