Umbra RazboiuluI Rece e nelipsită pînă în cele mai mici detalii. Iată unul. La 9 septembrie 1959, Yves Montand şi Simone Signoret pleacă în SUA. Era o schimbare de atitudine a administrației americane care le refuzase pînă atunci viza, din cauză că amîndoi semnaseră așa-zisul “apel pentru pace de la Stockholm”, respins de Casa Albă, ca un act de propagandă ostilă pus la cale de Kremlin pentru a mobiliza opinia mondială împotriva SUA. Signoret și Montand erau „tovarăși de drum”, comuniști ( chiar daca nu erau membri PCF). Nu ezitau să isi exprime public opiniile anti-americane, să participe la mitinguri ”anti-imperialiste”, nici să facă declarații prosovietice presei etc. În septembrie 1959, SUA se pregăteau să primească un nou preşedinte la Casa Albă. Nikita Hrușciov făcea prima călătorie peste Ocean a unui șef de stat URSS. Publicul american asista pentru prima dată la dezbaterile tv live dintre cei doi candidați, Kennedy și Nixon. Atmosfera era tot mai încinsă…
Motivul cererii de viză a fost recitalul pe care Yves Montand urma să îl susțină pe Broadway. Cîteva dintre filmele lui („Salariul groazei, ”Vrăjitoarele din Salem” etc.) erau difuzate în SUA. Ca și filme cu Simone Signoret. Nu erau niște necunoscuți. Recitalul lui Montand a avut succes. Au fost invitaţi să facă o vizită la Hollywood, eventual să asiste la ceremonia atribuirii premiilor Oscar. Ei bine, cel pentru rol principal feminin a fost cîștigat de Simone Signoret, pentru apariția în filmul britanic „Room at the top”. O mare surpriză, cu atît mai mult cu cît Hedda Hopper, cea mai influentă jurnalistă de la Hollywood, îi face o vizită la Washington lui Edgar Hoover – atotputernicul director FBI – ca să îl prevină că actriţa franceză are şanse mari să ia premiul Oscar. Avertizindu-l de pericolul comunist reprezentat de Simone Signoret și Yves Montand. Totuşi, Juriul premiilor Oscar i-a dat premiul neţinînd cont de avertisment. Hedda Hoppler îl exprima în toate ziarele trustului Hearst. A fost o victorie a independenței Hollywoodului, o sfidare a MacCarthismului care lăsase amintiri mizerabile. Era şi o solidarizare cu cultura franceză, foarte admirată aici. Demersul Heddei Hopper făcuse o foarte proastă impresie, de unde şi reacţia.
Totul era politizat, inclusiv premiile Oscar. Nici un aspect al Războiului Rece nu rămînea pe dinafară. Între timp, Yves Montand a inceput filmările pentru producția „Let’s make love”, cu Marylin Monroe, în regia lui George Cukor, deşi cunoştinţele lui de limba engleză erau precare. Filmul cu titlul atît de provocator era o prostioara comercială sortită unui eşec de box-office. Dar nu pe acest plan se desfăşurau ostilitățile. Cele doua familii, Miller & Montand, se împrietenesc. Aveau opinii asemănătoare în multe privinţe, inclusiv în ce priveste Războiul Rece. Şi, ca întotdeauna, ce e previzibil se şi întîmplă. Marylin si Yves Montand au o atracție irepresibilă unul pentru celălalt. Marylin Monroe declară că Montand „este cel mai sexy bărbat pe care l-a cunoscut”. Şarmul galic firește că a contat. Ceasul rău. Simone Signoret pleacă la Roma pentru filmări. Arthur Miller se izolează în Irlanda să scrie la un scenariu pentru Monroe – The Misfits. Diavolul le aranjează pe toate cum trebuie, detaliile mai ales. Rămaşi singuri, cei doi au o idilă. Presa, ca de obicei, află, că oricum nu are altă treabă. Este știrea care vinde copios tirajele. „Regina Americii şi un june prim franțuz petrec ceasuri fierbinţi într-un bungalow din Beverly Hills” este titlul unei telenovele absolute, demnă de orice primă pagină. Trebuie să trăiești din ceva pe lumea asta tot mai asemănătoare cu un azil de nebuni. Odată terminate filmările (America urmărește cu sufletul la gură derularea nemapoimenitei idile), Montand trebuie sa decidă încotro o ia. Hotărăște să se despartă de Marylin, îi spune că povestea lor se încheie aici, şi se întoarce la Paris. Marylin era părăsită prima dată. De obiei își alunga amanții cînd se plictisea de ei. Ea era cea care hotăra regulile jocului. Dar asta nu era tot. Ruptura se petrecea în văzul lumii. Bun prilej pentru admiratori (multe milioane) să o plîngă pentru nefericirea prin care trecea.
La Paris, interesul pentru poveste a fost la fel de mare. La aeroport sute de jurnaliști îl așteptau pe Montand pentru declaraţii. Curiozitatea era maximă. O lume cinică aștepta să afle amănuntele cele mai intime… Cei doi se reîntîlnesc, parcă trecuse un secol peste cei doi. Joaca împreună scena regăsirii pe pista aerportului Orly. Simone Signoret declară: ”Ce bărbat ar putea să reziste şarmului celei mai dorite femei din lume!?”. Războiul Rece era în plină desfășurare, adevărat, dar nu pe întinderea nesfîrșită a oceanelor, sub rachete cu focoase nucleare, ci într-un alcov. Un Război care nu semăna nu nimic.
Relația Yves Montand – Simone Signoret s-a deteriorat ireversibil. Nimic nu a mai fost ca înainte. Depresia a împins-o spre abuzul de alcool, a devenit dependentă. Un comportament autodistructiv și-a făcut loc şi nu şi-a mai putut reveni vreodată. S-a însingurat… Arăta cu 20 de ani mai în vîrstă… Marylin s-a separat de Arthur Miller și a divorțat, descoperind că nu îl mai iubea… Să fi fost ravagiile Războiul Rece!?… În august 1962 s-a sinucis în casa ei din Los Angeles, cu o supradoză de barbiturice.
Stelian Tănase
Fragment din volumul în pregătire (2025) ”O lume nebună de legat” (titlul provizoriu)
