Tito, semizeul Balcanilor

La 4 mai 1980 a murit Iosip Broz Tito, liderul Iugoslaviei între 1945 -1980 (n. 1892).

Uneori televiziunea română pînă în 1980 difuza ceremonii cu „vizita oficială efectuată în țara noastră de mareșalul Iosip Broz Tito”. Scînteia punea pe pagina întîi poza cu cei doi. Mai erau și foto cu garda de onoare, cu țărăncuțe oferind pîine și sare… Tito ținea la pompă, îi plăceau ceremoniile, ținea să fie tratat cu respect. Amîndoi șefii de stat în poză arătau ca Stan și Bran. Tito nu se compara ca prestanță cu piticania de Ceaușescu. Era un bărbat chipeș și impunător. În plus, era înconjurat de o aură. La cinema rulau adesea filme de război despre „eroicii partizani ai lui Tito înfruntînd mașinăria de război germană”. Mereu existau secvențe cu Tito, calm, marțial, dînd ordine, salvînd situația. În Iugoslavia exista un cult al personalității lui care răzbătea pînă la București. Am amintiri cu el, ca să zic așa.

S-a născut în 1892. A fost un lider născut, nu făcut. Nu avea școală. Așa îl făcuse mă-sa, șef. Origini foarte modeste, rurale. A fost chemat în 1915 să servească patria, Kakania, Imperiul Austro-Ungar, în timpul primului război mondial. Cade prizonier pe front la ruși (în Bucovina de Nord). În Rusia se bolșevizează, propaganda bolșevică îl acaparează. Face prima căsătorie, cu rusoaica Pelagia Belousova, au împreună cinci copii. Patru dintre ei mor, unul singur, Hot, un băiat, supraviețuiește. Tito lucrează la Omsk, în Urali, ca mecanic auto. Se întoarce în Iugoslavia în 1920, unde aderă la Partidul Comunist. Cred că era membru încă din Rusia. În 1921 Partidul Comunist este interzis, Tito este obligat să intre în clandestinitate. E urmărit de poliție. În 1928 este arestat, judecat, condamnat la 5 ani de închisoare. Pelagia Belousova preferă să se întoarcă în URSS. La eliberarea sa, Tito se duce la Viena, unde se află conducerea PCI. Face cunoștință cu Occidentul. Îi place Viena, față de Rusia era la galaxii distanță. O impresie care îl va influența mai tîrziu. În 1935 Comintern îl cheamă la Moscova. Se duce deși se afla în mare pericol de a fi epurat. Marea teroare era în plină desfășurare. Echivala cu un glonț în ceafa la Lubianka. Viața își cere drepturile ei, se zicea odată. Absolvă Școala de cadre V.I. Lenin și devine un calificat agent Comintern. Este legendat și trimis în Occident, întîi în Franța, apoi – în timpul războiului civil – în Spania. Tot atunci divorțează – sîntem în 1936. Nu s-au mai întîlnit niciodată. Pelagia Belousova moare la Moscova în 1968, în urma unui atac de cord.

Tito primește misiunea să epureze PCI de cei suspecți de troțkism, deviaționism, etc. Mai mult, Stalin dă ordin să fie asasinat – printre mulți alți comuniști iugoslavi – șeful partidului, Milan Gorkic, aflat la Moscova la hotel Lux. În locul lui a fost numit Tito. În aprilie 1941, forțe armate germane, italiene și ungurești invadează Iugoslavia. Tito formează un Comitet militar. Ordinul este să se retragă în munți și să ducă un război de partizani împotriva ocupantului german. Ceea ce se și întîmplă. Tot acum începe o legătură amoroasă cu Hertha Haas (1940). S-au întîlnit la Paris, în 1937, unde și ea activa tot pentru Comintern. Era curier, falsifica acte, etc. Au împreună un copil, băiat. Hertha Hass a fost arestată de Gestapo la Zagreb. A fost eliberată într-un schimb de prizonieri între nemți (care nu știau cine e) și partizani. Foarte romantic! Cînd se întoarce din prizonierat – în 1943 – găsește locul ocupat de alta – Davorjanka Paunovici. Aceasta a fost femeia vieții pentru Tito, între timp autointitulat mareșal și comandant suprem. Purta uniforme fanteziste, mai bune de operetă decît de front. Avea o excelentă părere despre sine și avea nevoie de semne care să îi arate grandoarea.

Chiar a iubit-o pe Zdenka – porecla ei de alint. Acest om cu inimă rece, calculat, cinic, învățat să poruncească, obișnuit să trimită oameni la moarte, a depins emoțional de ea. Îi căuta privirile, îi cerea sfatul. Avea un efect pozitiv, tonic asupra lui. Născută în 1921 la Kucevo, (diferența de vîrstă era 29 de ani), în Serbia, într-o familie burgheză de bună reputație. Era fină, citită, educată, fresh. S-au cunoscut în martie 1941, la Zagreb, într-un hotel de unde se făcea legătura radio cu cei din Belgrad. Era studentă la Facultatea de Filosofie. I-a devenit secretară și amantă. Era femeia de care avea nevoie mai mult ca de orice. Iubea la fel de mult numai puterea. În septembrie 1941 părăsește Belgradul odată cu Tito pentru a se retrage în teritoriul controlat de partizani. Nu s-au căsătorit, deși erau nedespărțiți. Zdenka îl însoțește cu curaj în cele mai dificile zile, cînd totul părea pierdut și Tito în pericol iminent de a fi ucis sau făcut prizonier. Marșurile lungi, vremea mizerabilă din munți, i-au afectat sănătatea. În vara anului 1944 Tito o trimite în URSS la tratament medical. Era suspectă de TBC. Penicilina, deși fusese descoperită, nu se găsea. Se întoarce acasă în toamna aceluiași an, medicii s-au declarat neputincioși. Ajunge la timp, cît să participe la eliberarea Iugoslaviei. Sănătatea ei continuă să se deterioreze. S-a stins în primăvara anului 1946 într-un sanatoriu din Slovenia, plînsă amarnic de Tito. Nu o va uita niciodată și nimeni nu îi va lua locul în inima lui. Este cel mai emoționant episod din biografia lui Tito.

Jovanka Broz a fost în schimb cea mai controversată, comentată – iubită și detestată – dintre nevestele lui Tito. S-a născut în 1924, a intrat în cercul Tito după dispariția Zdenkai, ca personal auxiliar. S-a spus că a devenit cu acel prilej omul serviciilor secrete. Posibil, ca să te afli în anturajul lu Tito trebuia să fii controlat. Relația nu a mers repede, devin amanți abia cîțiva ani mai tîrziu. În 1952 se căsătoresc. Să ne imaginam o Curte cu Tito pe post de tiran. În jur conspirații, intrigi, rivalități, invidii, sete de putere, orgolii. Fiecare încearcă să ajungă pe o orbită mai aproape de zeul Tito. Să îi intre în grații. De asta depindea cariera fiecăruia – de capriciile, simpatiile/antipatiile lui Tito. Jovanka intră în acest malaxor. Obligată să joace o partidă sau alta, a devenit ea însăși un personaj important al Curții. Datorită accesului nelimitat la Tito are o influență din ce în ce mai mare. Tito nu mai este un comunist hărțuit care se ascunde în subteranele clandestinității. Nici un partizan care luptă zilnic să supraviețuiască. Din 1945, odată cu cîștigarea războiului de către Aliați, este cel mai puternic om din Iugoslavia și unul dintre cei mai puternici din lume. Odată cu preluarea puterii, Tito dezlănțuie teroarea. Abia se încheie valul de teroare de o mare cruzime și se declanșează conflictul cu Stalin (1948). Tito nu era un antistalinist, nu era un democrat. Era un pragmatic, metodele celor doi dictatori erau aceleași. Erau doi obsedați de putere. Tito a vrut să fie stăpîn în țara lui, să nu îi dicteze Stalin ce și cum să facă. Este motivul pentru care Stalin a vrut să îl elimine. Kremlinul a încercat de sute de ori să îl asasineze. Nici după 5 martie 1953, cînd Stalin a murit, tensiunile între Kremlin și Belgrad nu au încetat. Normal, în jurul lui Tito s-a instalat paranoia.

Jovanka Broz s-a lăsat prinsă în aceste intrigi? Controversele nu au încetat pînă azi. Rolul jucat de ea a suscitat dispute între jurnaliști, veterani titoiști, istorici. Lucrurile nu s-au clarificat. Cert este că între cei doi sentimentele de iubire s-au schimbat. Tito a ajuns să o deteste. Poate atîțat de generali, de servicii, de intriganții obișnuiți. I-au spus că Jovanka era agent sovietic, că încearcă să îi succeadă la putere. Că își plasa oamenii fideli ei în posturi cheie. Tito îmbătrînea vizibil, reflexele lui slăbeau. Era obsedat că va muri. Avea o sănătate tot mai precară. Nu le-a fost prea greu tovarășilor să îl stîrnească împotriva ei. În 1975 cei doi s-au separat. Din 1977 nu s-au mai văzut, nu și-au mai vorbit.

Tito a murit în 1980, la 88 de ani. La funeralii au participat cei mai importanți lideri ai planetei – Margaret Thatcher, Leonid Brejnev, Indira Gandhi, Helmut Schmidt, etc. Pentru prima dată după multă vreme Jovanka Broz a apărut în public în urma catafalcului, cernită, plînsă. Și-a petrecut ultimi ani din viață în domiciliu forțat, la marginea Belgradului, păzită de Serviciile secrete. A scris o carte de memorii apărută abia cu o lună înainte de moartea ei survenită în urma unui atac de cord pe 20 octombrie 2013. Avea tot 88 de ani.

Fragment din „Repertoarul amorului”, volumul doi, apărut în septembrie 2020 la editura Hyperliteratura.

Stelian Tănase