Specia cititorilor de presă tipărită este pe cale de dispariție. Printre puținii cititori ”clasici” a rămas Kolea Kureliuc, din Măreția Mică, un vechi și constant cititor, dar și colaborator al presei. Domnul Kureliuk s-a grăbit să ne felicite pentru numărul 1.000, dar pînă atunci mai este. De fapt, mai sînt: două săptămîni.
Oricum, mulțumim, domnule Kureliuk, pentru că ați observat că ne apropiem de o bornă importantă pentru traseul gazetei, dar și pentru rîndurile frumoase pe care ni le-ați trimis. Rînduri scrise cu pixul pe o foaie dictando, pe care mai apoi ați scanat-o și ați trimis-o în format .pdf.
Kolea Kureliuk are și o propunere: ”Să puneți la dispoziția cititorilor o rubrică pe baza glumelor expediate de cititori: <Din umorul cititorilor> sau <Cititorii glumesc> sau…”. Sau nu, domnule Kureliuc, pentru că vremurile s-au schimbat profund. Lumea preferă să lase comentarii pe site-urile gazetelor ori pe paginile de socializare ale acestora decît să trimită texte care să fie găzduite de rubrici speciale. Rubricile gen ”poșta redacției” au murit și după cum se știe mortul de la groapă nu se mai întoarce.
Un alt ”mort” la care face referire Kolea Kureliuk este serviciul militar obligatoriu: ”Acum exact 50 de ani făceam școala de ofițeri de rezervă la UM 01184 Bacău. Păcat că nu se mai face armata”. Aveți grijă, domnule Kureliuk, să nu vă audă vreun tînăr, pentru că ați încurcat-o. Armata e grea și s-o facă numai cine vrea să îmbrace haina militară ori își dorește să meargă în teatre de operațiuni unde se cîștigă bine. Plus că armata îți mănîncă timp, timp în care poți merge la facultate ori poți lucra în străinătate. Ce știm noi, domnule Kureliuc, niște încremeniți în proiect, care încă mai facem și mai citim publicații tipărite? Jos cu noi! Fără tipărituri în spații publice!
TipoGrafia latină
