Dacă nu înțelegeți titlul, nu-i nimic: nu l-am înțeles nici eu cînd am auzit-o pe fata aia plecînd cu formularea asta direct pe arătură, ceea ce iar nu-i mare lucru! Cu adevărat nasol e că nici măcar ea nu știa ce a vrut să spună, fiindcă a rămas absolut tîmpă și cu privirea în gol secunde bune. Horror-ul a avut loc pe 29 iulie, la RTV, la ora 16.09. Tragicul caz al preotului și al soției sale, arși de vii în casă după un fulger, a fost transformat de domnișoara cea tălîmbă (care evident că învățase poezia, dar a inversat… versurile!, exact cum am mai prins un caz săptămînile trecute) în comedie pură, fiindcă în loc de „…cei doi au fost SURPRINȘI DE SUFLUL EXPLOZIEI”, tontoaia a mugit că „au fost SUFLAȚI DE SURPRINDEREA EXPLOZIEI”! Nu poți da vina doar pe soare, deși erau vreo 34 de grade…
La pachet cu penala, hop și neisprăvitul: tot reporter, tot la RTV, dar cu aproape o oră mai tîrziu, la 17.02, relatînd despre furtuna violentă din Capitală (deși mai interesantă cred că ar fi fost relatarea despre furtunile din căpățîna proprie, unde în golul ăla imens sînt sigur că puteau avea loc chiar tornade) care se produsese în seara precedentă. Acesta a gîngurit că deși au căzut pomi și chiar și un stîlp, „Nu au fost nici bunuri, nici CETĂȚENI CARE SĂ FI FOST AVARIAȚI”. Măi panaramule, omul „avariat”, în limbajul de homo sapiens este numit de regulă „rănit”. Dacă avariile sînt semnificative, se mai adaugă și „grav”. Numai rănile alea adînci din cap provocate de lipsa totală a lecturii n-au o denumire specifică, dar sînt adesea asimilate noțiunii de „prostie”. Că doar despre ce altceva ar putea fi vorba dacă nu despre prostie absolută atunci cînd auzi, tot de la papagalul ăla, că „… acest stîlp STĂ SĂ CADĂ”!!! Măi flăcău: stă să stea!?! Sau dă să cadă!? Că virgulă cînd zici că stă, el chiar stă, deci nu se mișcă!… Iar cînd cade, nu stă, ci cade, exact ca în cîntecul lui Mărgineanu, pentru care sînt sigur că tu ai fost sursa de inspirație: „DĂ-TE BĂ CĂ CADE!!”
