Pornind de la ideea sugerată de cuvîntul sanscrit samsara, ”curgere fără sfîrșit” ce înseamnă ciclul repetitiv al nașterii, vieții, morții și reîncarnării în hinduism, budism, jainism si yoga, documentarul omonim regizat de Ron Fricke a cîștigat premiul criticii pentru cel mai bun documentar la Festivalul Internațional de Film de la Dublin, dar a fost nominalizat de nenumărate ori, obținînd părerile favorabile ale criticii și publicului. Filmul, în fapt, e mai aproape de conceptual sikhismului care se concentrează asupra acțiunilor noastre și consecințele lor în prezent.
Filmat pe parcursul a cinci ani în 25 de țări de pe cinci continente, acest documentar de excepție ne prezintă legătura între tot ce se află pe Pămînt, focusînd pe antiteză și comparație ca figuri de stil, totul în absența dialogului, accesînd comunicarea nonverbală și metalimbajul, și legînd totul cu o coloană sonoră senzațională de care este responsabil Michael Stearns, ce înseriază cu migală alături de muzica originală sonorități ale popoarelor din lumea largă, așa încît imaginea are un ghid ce ne poartă prin zone calamitate și pămînturi sacre, prin situri industriale sau așezări omenești.
Cu o știință a clar-obscurului demnă de un pictor impresionist, Ron Fricke ne arată deopotrivă arhitectura luminii alături de monumentele celebre ale omenirii, sărăcia și obscurantismul din favelas puse față în față cu opulența Dubaiului, dihotomia natură sălbatică – civilizația umană, care aduce cu sine distrugerea, anihilarea si kitschul. Documentarul este condus cu abilitate, ochiul camerei înregistrînd fidel și redînd frust, lăsînd privitorului interpretarea.
Samsara, care aduce alături anticul şi modernul, moartea și viața, eternul și trecătorul, vine cu un comentariu vizual dur asupra războiului care mutilează suflete, minți și corpuri, cu imaginile dureroase ale cimitirelor de eroi, peste care suprapune defilări megalomanice pe stadioane și etalarea tehnicii de luptă la parade militare sau mii de copii din dodjo-uri executînd într-un sincron remarcabil exerciții de arte marțiale, pentru ca imediat să se treacă la armată, înrolarea, uniforma, sîrma ghimpată, orașe părăsite sau depopulate de război, rămase doar niște ruine de peisaj post-apocaliptic.
Imaginea este magnifică, și de la Hamletul lui Kenneth Branagh din 1996, Samsara este primul lung metraj tras în întregime pe film de 70 de mm, coloana sonoră impresionantă fiind adăugată de Michael Stearns după editarea peliculei de către regizor împreună cu Mark Magidson, lucru diametral opus celeilalte colaborări din 1992 la Baraka, unde vizualul a urmat muzica, fiind editat în conformitate cu ea.
Societatea de consum și tarele ei, industrializarea, robotizarea, cererea și oferta de la mîncare și obiecte electronice la sicrie în formă de avion, mașină, canapea, gondolă, pistol vs. industria armamentului, apoi tineri din triburi necivilizate cu podoabe rituale și puști vs. familii înarmate privind în gol, totul se succede alert culminînd cu imaginile armatei ca forță opresivă.
Finalul aparține religiilor, ca o sugestie că salvarea este în schimbare, în înțelegerea lipsită de obscurantism și de manipulare, în mintea eliberată și curățată de tarele civilizației de consum.
Imaginile sînt fabuloase, lipsa dialogului amplificîndu-le într-un comentariu mut, regizorul alegînd semnificativ cadrele de sfîrșit: panorama pelerinilor veniți la Mecca, urmată de strălucirea costumelor ceremonial asiatice puse față în față cu grandoarea naturii, pentru ca documentarul să se încheie abrupt cu un moment de reculegere, lipsa vizualului și a sonorului fiind – în fapt – comentariul suprem!
Samsara este – în ceea ce mă privește – documentarul perfect, pentru că te conduce doar, fără a-ți media percepția, te inițiază doar, fără a-ți servi atitudinea, îți arată doar, fără a oculta nimic. De o frumusețe tulburătoare, acest film este o curgere în ritmul vieții, pulsînd ca o sevă fremătîndă a Pămîntului însuși, care, însă, nu de puține ori strigă după ajutor!
Iar Ron Flicke este un călător atent și empatic ce ne ia de mînă și ne arată o altă față a Terrei: Iordania, Japonia, Filipine, Arabia Saudită, Indonezia, Egipt, Etiopia, Ghana, India, Myanmar, Namibia, Turcia, Thailanda, Angola, Brazilia, China, Mali, Coreea de Sud, SUA, Hawaii, Brazilia.
Michaela Platon,
Jurnalist de film
