Cel mai recent volum de poezie al ARTISTULUI ROMÂN Constantin Severin este un dar delicat. Din punct de vedere tematic și în ceea ce privește finețea limbajului, acest volum continuă uimitoarea și frumoasa carieră a poetului de a găsi și mângâia esențele existenței noastre umane cu cuvintele.
Din punct de vedere stilistic, acestea sunt poezii dispuse într-un angrenaj ușor, care planează, care poartă cu încredere fragilitățile lumii în contextul spiritual mai larg al experienței care le transformă în întregime. Pentru multiplele poezii de aici care folosesc un fel de „refren” (adică părți mai scurte, repetate cu un ritm alternativ), această tehnică este adesea doar o linie puternică de poezie repetată textual sau care se modulează ușor, cu acest efect. În alte poezii, repetarea cuvintelor cheie de-a lungul versurilor le conferă o constanță incantatorie, ca niște descântece blânde.
Acestea sunt poeme de maturitate, oarecum diferite față de ceea ce am văzut la Severin anterior („moartea va veni și grâul va răsări fără privirea mea”; „bătrânul caută păsărea-suflet”). Găsim alinare în simpla recunoaștere a circumstanțelor prezentului în aceste pagini („în satul global există o transparență totală / iubim și murim într-o cușcă de sticlă”). Uneori rămâne în aceste poezii amprenta localului, ca în poezia „Ta Twam Asi” („în tinerețe bunica de la țară obișnuia să-mi coasă/ gheare de bufniță la manșete”). Și există o mare înțelepciune acumulată în aceste texte („abia acum înțeleg că invizibilul / este mai puternic decât vizibilul”).
Renumele de artist vizual al lui Severin este prezent în special în poezia-titlu, „Orașele lui Giorgio de Chirico”, aducând un omagiu acestui pictor metafizico-suprarealist italian de acum un secol, ale cărui pânze bântuite de străzi și piețe goale pot găsi ecou astăzi în carantina în care poetul a scris aceste poezii. Toate datate în intervalul aprilie-iunie 2020, acestea sunt poezii scrise în toiul primului val al pandemiei Covid-19 („ne-am întâlnit când lumea era o uriașă cameră de reanimare / de același tub de oxigen ne legau anxietatea și disperarea”). Și există efecte rafinate atunci când simțurile vizuale și auditive ale poetului par să se contopească, accentuând întotdeauna disperarea („fluturi de noapte ochi zburători care veghează prăbușirea” / (…) „fluturi de noapte mici sarcofage ale libertății”).
Una peste alta, aceasta este o scurtă colecție înălțătoare, sublimă, de versuri bilingve – un volum de sine stătător, fin și abil, care ne îndeamnă să ne așezăm, să absorbim încet lumina și să fim pur și simplu. Mulțumesc, domnule Severin, pentru aceste momente de claritate blândă, de grație interioară.
Andrew Singer
Trafika Europa
