Cei mai mulți dintre dumneavoastră sînteți la curent, probabil, cu remarcabilul volum „Uimitoarele aventuri ale baronului Münchhausen”, scris de Gottfried August Bürger, care îl are ca erou pe faimosul Münchhausen, unul dintre cei mai mari mincinoși prezenți în literatura universală, care i-a depășit pe Pyrgopolinices, arhetipul căpitanilor burlești al comediografului latin Titus Maccius Plautus, pe Lelio, mincinosul lui Carlo Goldoni, pe Magicianul Prospero, exilatul Duce de Milano din lucrarea lui Shakespeare „Furtuna”, sau pe marele bogătaș Gatsby, din „Marele Gatsby” de Scott Fitzgerald.
Lumea medicală a elaborat un diagnostic numit Sindromul Münchausen, o tulburare mintală asociată cu dificultăți emoționale severe prin care o persoană păcălește pe altcineva că este bolnavă, îmbolnăvindu-se intenționat sau provocîndu-și singură răni. Un eminent endocrinolog și hematolog britanic, Richard Alan John Asher, a descris și botezat acest sindrom în anul 1951.
În ambele cazuri, la origine s-a aflat un personaj care a existat în realitate, ofițerul german Karl Friedrich Hieronymus, Baron Münchhausen (1720-1797), rămas celebru pentru relatarea extrem de exagerată a unor date biografice și a unor povestiri din război. El a obţinut brevetul de căpitan, luînd parte la campania antiotomană din anii 1740 şi 1741, despre care, de altfel, se relatează în mai multe din povestirile sale, fantastice de cele mai multe ori.
Între anii 1740 și 1750 va fi și maistru de călărie, fiind invitat de mai multe ori pe moșia prietenului său baltic Georg Gustav von Dunten, unde participă la cîteva vânători, activitate de care va deveni foarte pasionat. Însă, Münchhausen era pasionat, pe lîngă vînătoare, şi de călătorii, astfel că nu e de mirare ce şi cum povestea el în cercul prietenilor săi vînători, probabil unii mari amatori de laude, exagerări şi minciuni.
Interesant este faptul că „baronul mincinos” a fost trecut pe așa-numita „listă neagră” a familiei nobiliare Münchhausen, nefiind considerat un reprezentant onorabil al familiei, în opoziţie totală, spre exemplu, cu primul ministru al Hanovrei, Gerlach Adolph von Münchhausen (1688 – 1770), fondator al universității din Göttingen.
Tot pe moşia lui Georg Gustav von Dunten o va cunoaşte pe fiica acestuia, Jacobine von Dunten, cu care se va căsători la 2 februarie 1744. Începînd cu anul 1750, von Münchhausen va trăi fericit, alături de soția sa, pe moșia lor, timp de 40 de ani, fără a avea urmași. În cercul prietenilor care-l vizitau obișnuia să povestească întîmplările fabuloase care l-au făcut vestit.
În anul 1781 se naște personajul literar Münchhausen, primele scurte povestiri inspirate din personajul real fiind publicate în reviste de limba germană.
În1785, în Anglia, apare o cărțulie cuprinzând peripețiile baronului Münchhausen, „Baron Munchausen’s Narrative of his Marvellous Travelsand Campaigns in Russia”, autorul acesteia, Rudolf Erich Raspe, fiind dat uitării pînă în zilele noastre. În anul următor, cartea apare în Germania, revizuită şi adăugită, sub titlul „Wunderbare Reisen zu Wasser und zu Lande, Feldzüge und lustige Abentheuer des Freyherrn von Münchhausen”, sub îngrijirea unui alt autor, Gottfried August Bürger, poet german, exponent al curentului literar „Sturmund Drang”, iar în Franţa de popularizarea aventurilor baronului se ocupa un scriitor de prim rang, Théophile Gautier, într-o ediție rară, ilustrată de Gustave Doré, renumit pictor şi grafician.
În toate aceste variante, personajul Münchhausen relatează la persoana întîi diferite aventuri presărate cu exagerări fantastice cum sînt, spre exemplu, cum ar fi călărit pe o ghiulea în zbor, cum a călătorit pe Lună sau cum s-a ridicat dintr-o mlaștină cu tot cu cal trăgîndu-se în sus de păr.
În anul 1790 soția sa va muri, iar în ianuarie 1794 von Münchhausen se va recăsători cu Bernhardine von Brünn, în vîrstă de 20 de ani („micuțul” avea 74 de ani), în ceea ce avea să devină un mariaj total eșuat, finalizat cu un divorț cu scandal, care îl va și ruina financiar.
Cel mai probabil, pe seama baronului au fost puse nu doar întîmplări pe care acesta le-a relatat, ci și altele mai vechi, aparținînd chiar folclorului, toate acestea fiind adnotate consistent de către autorii volumelor.
Baronul Münchhausen a murit la Hanovra, la 22 februarie 1797, la vîrsta de 77 de ani. Așa cum aminteam, personajul real Münchhausen a inspirat și lumea medicală, caracterizat prin Sindromul Münchhausen, dar și alte concepte precum „trilema Münchhausen” – termen folosit în epistemologie, un experiment de gîndire folosit pentru a demonstra imposibilitatea dovedirii oricărui adevăr, inclusiv în domeniile logicii și matematicii, sau „numerele Münchhausen”, termen introdus în 2009 de matematicianul olandez Daan van Berkel.
Mai multe versiuni ale poveștilor de ficțiune ale personajului au fost recreate în spectacole de teatru, filme, emisiuni de radio și televiziune.
Cel mai nou produs cu numele celebrului baron le va fi prezentat sucevenilor pe scena Teatrului Municipal „Matei Vișniec” sub forma unui spectacol regizat de Ovidiu Caița, pe o dramatizare semnată de Alexa Băcanu și avîndu-l pe Cătălin Ștefan Mîndru în rolul titular – MUNCHAUSEN (cu grafia titlului intenționat schimbată față de original). Dubla premieră va fi în zilele de 26 și 27 martie. O întîlnire de neratat!
Geo Alupoae, critic de teatru și impresar al Teatrului Municipal „Matei Vișniec” Suceava
