Mesia de serviciu
În bestiarul politic autohton, Călin Georgescu, regele încoronat al inepțiilor flagrante, are dreptul plenar la un capitol exclusiv. Și chiar dacă debitează săptămînal cîte o sacoșă de platitudini năucitoare, în scop de realimentare a cutiilor craniene nemobilate ale celor care l-au îmbrățișat drept salvator și domn, am să las specialiștii să îi aloce mai mult spațiu în tezele de doctorat și să îl catalogheze fiziologic, morfologic și didactic. Fiertura leșioasă de vorbe găunoase declamate cu vocea regretatului îndoitor de istorie vizuală contrafactuală – Sergiu Nicolaescu – este sorbită cu zgomot de către adepții cultului și transformată în pagini de Scriptură modernă. Treaba lor!
Pentru orice om normal, cu scaun la cap, ce dorește întotdeauna să desprindă ideile dintr-un text citit sau ascultat, toate aberațiile mesianice împroșcate cu generozitate de personajul ce a înflăcărat mințile făcătorilor de revoluții, între două grătare înțesate reglementar de mici, cîrnăciori și ceafă, stropite obligatoriu cu cîteva PET-uri de bere ieftină, sînt precum zgomotul de cretă pe tabla proaspăt ștearsă.
Fără a avea curajul sau pretenția că aș face o analiză exhaustivă, aduc aici spre exemplificare un citat absolut aleator din discursul reparatorului genial de popor și țară, format invariabil dintr-o seamă de cuvinte cheie eliberate ritos în gamela celor care cred că așa vorbește un om inteligent. Acest șuvoi de borhot verbal pare a avea un efect zombificant asupra mulțimilor pentru care ultimele încercări eșuate de descifrare a demonicelor cuvinte tipărite pe o hîrtie au fost biletul de tramvai și factura de gaze.
„Ce îți pot face niște păgîni? Așa mînă de viteji se transformă în oastea poporului, acesta este sentimentul pe care îl am. Însă, vedeți, respectul unui popor izvorăște din respectul și ordinea relației sale cu Dumnezeu. Este chipul lui Iisus Hristos sădit în fiecare om de aici. Și un conducător de națiune are datoria să fie oglindă demnă a acestei imagini. Eu spun că, astăzi, țara stă să cadă și că statalitatea României este în moarte clinică. Dictatura s-a instaurat deja și este nevoie de o nouă republică. Țara va reînvia și își va reveni, își va recăpăta demnitatea de altădată prin atitudinea noastră creștină, fermă, avînd iertarea, numai iertarea în față. Doar cu Dumnezeu putem mai mult!” a declarat Călin Georgescu în fața jurnaliștilor, la ieșirea din secția de Poliție din Ilfov, unde trebuie să dea săptămînal cu subsemnatul.
Călin Georgescu, din unghiul meu de vedere, este cea mai misterioasă construcție politico-mistică pe care am văzut-o manifestîndu-se în spațiul mioritic. Acest Gregorian Bivolaru redivivus, altoit în laboratoarele vieneze ale FSB cu genele tribunului Vadim Tudor, este o îngemănare ciudată de șarlatanie și psihiatrie, forjată diabolic de niște creaturi subpămîntene, din romanele lui Tolkien, pe care îl plagiază cu nesimțire și nonșalanță. Goblinii și orcii fantasmelor legionaroide ale nostalgicilor au mînuit cu iscusință foalele ideologiei deversate de Ilin, ideologul lui Putin, la îndemnurile mobilizatoare și după schițele unui conclav grotesc format din Ceaușescu, Stalin, Antonescu, Horia Sima, Corneliu Zelea Codreanu și Petrache Lupu. Și pentru că toate aceste trebuiau să poarte și ele un nume și un sceptru butaforic au fost îngemănate în ceea ce istoria va consemna drept fenomenul Georgescu.
Discuția publică despre transformarea binelui în rău, în varianta Georgescu, salvarea prin credință, întoarcerea la valorile pășuniste declamate ad nauseam în scop de suprasaturare punctuală a minților slabe are, privită din afară, accente tragicomice asemănătoare cu spectacolele de bîlci orchestrate de vînzătorii medievali de poțiuni magice. Încercările mele, bazate pe raționament și experiență, de a desluși ce procente din acest personaj, jucat cu emfază și acribie de Călin Georgescu, are caracteristicile genialității personajelor negative din filmele cu James Bond și ce procent aruncă drept axiome o serie de informații ridicole pe care Divertis, în anii buni, ar fi fost invidioși să le inventeze, s-au lovit de un zid epistemologic. Același individ, proteiform ca o amoebă, poate prezenta la orele amiezii valențele unui spion pregătit ideologic de către KGB pentru filme precum Candidatul Manciurian, dar seara pare că a exagerat cu trasul tulburelului în sticle, în beciul megieșilor reptilieni. Însă, dacă pînă acum cîteva luni această rezonanță formidabilă a vorbelor inepte ale unui Mesia de carton cu frecvența de comunicare a anoeticilor tăcuți îmi dădea fiori, realitatea implacabilă confirmă încetul cu încetul faptul că singurul profet politic al României a fost Traian Tomescu, ce l-a anunțat acum 25 de ani pe Miron Cozma că se cam strînge lațul și se apropie pușcăria. Nu vreau sa cobesc, dar… Doamne Ajută !
În pofida faptului că micuțul propovăduitor al apei reci, al aerului de munte și al fructelor de pădure pe post de panaceu se pare că a convins destui caraghioși că el va fi nu doar președintele, dar și domnul moșiilor și dregătoriilor ce vor fi atribuite cu brațul, pericolul ca adepții lui să ia cu asalt instituțiile statului, să năvălească în piețe, îmbrăcați în cămășile morții eroice pentru neam și patrie, debordînd de dorința de dreptate socială și echitate morală, este comparabil cu amenințarea pe care ar aduce-o statului de drept un grup de cinci cetățeni adunați într-un garaj din Bosanci, care, după ce au tras prima mînă de țuică, vor să arunce în aer Primăria, ajutați de buteliile din dotare. Mai mult, dacă aș fi forțat să pariez pe una din cele două grupări reacționare, atunci jetoanele mele ar merge pe vecinii din Bosanci, nu pe turma de tictocari înfierbîntați de emoticoane.
După ce farsa postelectorală a zădărnicirii posibilei lovituri de stat de către supervigilentele și competentele organe statale, pe care nu le vedem, dar există, a semănat mai mult cu o secvență din Benny Hill, în care unchiul Fester din Familia Addams, uitînd că e din altă poveste, vrea să arunce în aer cotețul cîinelui, sărbătoarea și pelerinajul creștin de la moaștele Sfintei Parascheva mi-au adus revelația cvasiliniștitoare ce poate constitui epilogul acestui an electoral ce a provocat atîtea angoase.
Schimbările politice pe care le promite mitomanul național, dreptatea socială cu valențe de alunecare de teren, pe care le anvizajează suporterii neclintiți ai industriei revigorate a măreției calului, nu se vor produce niciodată prin rugăciuni, pomelnice strecurate la icoane sau blesteme și amenințări foanfe pe rețelele media. Că Rusia vrea să destabilizeze cît de mult și cît de repede construcția europeană, asta deja nu mai e un secret. Însă, pericolul nu e un Mesia ce poartă un nume și e adulat de către o masă ușor de manevrat și de acuzat.
Pericolul este mesianismul imanent, meritat, care cred unii că va salva România. Identificarea facilă a unei soluții magice, a unui Nicușor Dan sau Ilie Bolojan pe cai albi sau maro, acolo unde nu este nimic magic, ci doar muncă, efort, austeritate compensatorie și catharsis politic general.
Impunitatea deranjantă a clasei politice cleptocratice, legată ombilical de privilegiile oferite magistraților nu se va compara niciodată cu frigul, foamea și celelalte privațiuni pe care le-am trăit în universul concentraționar al mascaradei comuniste, ce ne-au făcut în 1989 să dinamităm mămăliga. Greșeala pe care am făcut-o față de Călin Georgescu este că unii l-am considerat boală, iar ceilalți remediu, el fiind doar un simulant ce a jucat o carte mare și atît. Aceiași oameni, aceleași partide, cu diferite procente și combinații se vor roti la conducere, Opoziția va acuza vehement, Puterea va promite, copiii ne vor pleca lehămetiți, specialiștii își vor găsi un rost, dar vor fi mereu eclipsați de amante și cumetri, loazele vor mai primi o pomană, iar restul ne vom mulțumi cu încă un polonic în gamela ce nu va mai părea atît de goală, ne vom amăgi cu dreptate pe sponci, curățenie trimestrială, asfalt electoral, idoli de paie, educație șchioapă, menită în mare pentru păstrarea catedrelor și, de cîteva ori pe an, artificii la mall, în Centru sau la Cetate.
Voi ce gătiți de Crăciun ?
Radu Ciornei
Doctor în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară, cu studii făcute în România și în Statele Unite ale Americii. Fost deputat USR de Suceava în mandatul 2020-2024.
