Memorii de dincolo de mormînt

De-ar fi să se acorde un Oscar și cărților de memorii aparținînd actorilor, Paul Newman ar fi cîștigat Oscar-ul pentru întreaga carieră pentru volumul publicat cu semnătura sa, anul trecut, intitulat „The Extraordinary Life of an Ordinary Man: A Memoir”. La aproape 14 ani după moartea actorului sînt publicate memoriile sale.

Totul a început în 1986, anul în care actorul împlinea 61 de ani. În 1986, Paul Newman și cel mai apropiat prieten al său, scenaristul Stewart Stern, au început un proiect insolit. Stewart urma să alcătuiască o istorie orală, să-i pună pe familia și prietenii lui Newman și pe cei care au lucrat îndeaproape cu el, actori (Tom Cruise, Patricia Neal, Eva Marie Saint) și regizori (John Huston, Robert Altman, Sidney Lumet, printre alții) să vorbească despre viața actorului. Apoi, Newman avea să lucreze cu Stewart și să ofere partea lui a poveștii.

Cu ajutorul unui agent literar, familia Newman a vîndut editurii Knopf acest proiect biografic bazat pe stenogramele convorbirilor, iar cu ajutorul lui David Rosenthal (un veteran în editarea de cărți și reviste) s-a compilat materialul într-un soi de memoriu. Rosenthal, care a supervizat anterior volume semnate de Hunter S. Thompson și Carrie Fisher, a spus că era obișnuit cu „oamenii care își livrează cărțile în saci de cumpărături” și nu a fost zdruncinat de perspectiva de a începe munca pornind de la 14.000 de pagini de interviuri neorganizate, livrate într-o cutie mare.

Proiectul a durat cinci ani. Rezultatul este un jurnal extraordinar, cules din mii de pagini de stenograme. Deși s-a discutat despre catalogarea cărții drept o „istorie orală”, Rosenthal a spus că prezentarea ei sub titlu de memorii ale lui Newman ar fi mai profundă și mai puternică. „Ai destulă forță din vocea lui ca să o prezinți la persoana întîi, fără a schimba nimic substanțial”, a declarat editorul.

Newman care apare în aceste interviuri nu este vedeta de neclintit pe care publicul credea că o cunoaște. „Există o linie de tristețe care izvorăște atît de mult din vîrsta sa timpurie”, spune Rosenthal. „Paul este un tip care nu se simțea confortabil în propria piele și care era frămîntat de lucrurile din trecut care ieșiseră prost”, sublinia același editor.

Cartea începe ca la teatru, cu o scenă în care Newman este așezat pe o canapea din biblioteca sa. „Tocmai am fumat un joint și mi-am amintit cu o claritate absolută întreaga hartă a orașului meu natal”, spune el cu trimitere la copilăria sa din Shaker Heights, Ohio. Tatăl lui a ajutat la conducerea magazinului de articole sportive a familiei, a băut mult și părea neinteresat de copiii săi. Mama lui, dimpotrivă, practic l-a fetișizat, iar Newman se compară cu unul dintre cîinii ei „care a devenit canceros și atît de obez încît cu greu se puteau mișca, dar mama a continuat să îl hrănească cu ciocolată pînă cînd l-a ucis din bunătate”.

Newman, care era evreu din partea tatălui său, a simțit antisemitismul pe propria piele la școală și în marină, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. El evocă în acest sens bătaia cu un coleg marinar care l-a numit jidan, folosindu-și abilitățile de luptă pentru a-și arunca adversarul la pămînt și a-i rupe brațul. „Cînd a coborît de pe podea a putut să miște doar o mînă”, mărturisea Newman. „Cafteala s-a terminat rapid și nimeni nu m-a deranjat din nou”, concluziona el.

Vocile evocatoare – de la prietenii din copilărie și prietenii de armată din marina americană, de la membrii familiei și colaboratorii de film și teatru – adaugă bogăție, culoare și context poveștii pe care o spune Newman.

Copilăria adesea traumatizantă a lui Newman este strălucit detaliată. El vorbește despre nesiguranța adolescenței, eșecurile sale timpurii cu femeile, ascensiunea la celebritate, rivalii săi din epocă (Marlon Brando și James Dean), prima căsătorie, băutura, filantropia, moartea fiului său Scott, dorința puternică pentru ca fiicele lui să cunoască și să înțeleagă adevărul despre tatăl lor.

Poate cea mai emoționantă parte din carte se concentrează în jurul confesiunilor despre relația lui cu Joanne Woodward, care a durat 50 de ani, dragostea unuia pentru celălalt, dependența lui de ea, felul în care ea l-a modelat din punct de vedere intelectual, emoțional și sexual.

Viața extraordinară a unui om obișnuit” este revelatoare și introspectivă, analitică și iubitoare, tandră pe alocuri, complexă și profundă.

Cel mai percutant mesaj al lui Paul pare să fie următorul: „Dacă ai cunoaște adevăratul meu eu nu numai că nu m-ai iubi, dar, probabil, nici măcar nu m-ai plăcea”. (Foto din carte: Joanne Woodward și Paul Newman la sfîrșitul anilor `60)

Geo Alupoae, critic de teatru