Uneori, în momentele mele de generozitate în relația cu prostia fără frontiere, îmi spun că poate există totuși niște explicații dincolo de ceea ce se vede și se aude, că poate cineva sau ceva regizează sau impune anumite imagini sau exprimări tembele din naiba știe ce interese, așa cum se petrec lucrurile în weekend la RTV, cînd așa zisele programe de știri cuprind și niște hăulite patriotice prestate de niște haidamaci călare, și niște ”interpretări de excepție” ale unor ”melodii de suflet românesc” (adică, piese de nimic interpretate de niște obosiți dezafectați), fie manele absolut penale care ”sparg toate topurile”. Te sperii și te-ai ascunde undeva, dar ar trebui să stai ascuns toată ziua, fiindcă aceste atrocități se reiau la fiecare oră. Uneori, cînd criza e și mai mare decît de obicei, se reiau porcării din arhivă, prezentate ca noi, mizîndu-se, probabil, pe ideea că toți avem un Alzheimer măcar latent, dacă nu agresiv de-a dreptul.
Astfel, sîmbătă, 6 septembrie, RTV ne-a dat de 10-12 ori o ”știre”, scrisă astfel: ”Irina Columbeanu, gest impresionant pentru tatăl ei”. Chestia e că aceeași porcărie ne fusese băgată-n case și cu vreo lună mai devreme. Acum, fără nicio modificare de conținut, ni se spune din nou că Irina a venit din America la tac’su, iar marele gest a fost că l-a scos o zi din azilul unde zace și l-a dus la o cîrciumă unde i-a dat să halească niște chestii care-i plac. Mare gest, mare caracter. La coada știrii reluate după o lună mai aflăm și că i-a achitat și o parte din datoriile de la azil! Mîncarea lui Irinel mă gîndeam că s-o fi stricat în luna caniculară care a trecut de la prima ei difuzare, dacă șmecherii de la RTV n-au pus filmarea la rece! Am inhalat adînc privind-o: nu părea să pută, sau oricum puțea mai puțin decît ”știrile” astea.
Pe 28 august, la 16.22, reporterița RTV ajunsă la Dăbuleni spre a-i face o reclamă mascată unui cultivator de pepeni, ne informează, așa, de introducere, că oamenii de acolo scot a treia recoltă din acest an. Cultivatorul sparge un pepene, apoi își bagă toată fața în miezul acestuia, clefăie nițel, plescăie, și-i dă și ei. Ea ia delicat, ca ”la București”, țuguie buzele, iar din vîrful lor ne anunță că pepenii din această recoltă ”AU UN GUST LA FEL DE DEOSEBIT”!!! Oricît de educat ai fi, tot îți vine să o întrebi că acolo, pe marginea tarlalei: ”Făăă, e la fel (cu ce!) sau e deosebit!?”. Că deosebit asta înseamnă: să nu fii la fel cu cineva sau ceva, să fii altfel. Adică, panarama ne-a spus că pepenii SÎNT LA FEL DE ALTFEL!
