Tîmpeala generalizată face ca anomaliile de limbă română să fie prezente nu doar la absolvenții de școli ajutătoare deveniți reporteri, ci într-o varietate de situații, de la reclamele la te miri ce pînă la filmele ”artistice” (mă rog, dacă se pot încadra aici chiar toate porcăriile doar pe criteriul că dacă nu-i documentar e sigur artistic!). Ajuns aici, nu mă pot împiedica să comentez în cîteva rînduri cea mai nenorocită porcărie de film românesc pe care am văzut-o vreodată, promovată în neștire și difuzată de Realitatea Plus chiar în a doua zi de Paști, pe 6 mai. Zicea reclama că ar fi un film care ar putea fi interzis (!?!), fiindcă… chiar așa: fiindcă ce? Filmul, deși în cu totul alt registru, este pe deplin comparabil cu ”Miami bici”-urile lu` Poponeț, ba aș zice chiar că e mai manea decît astea, întrucît varza din scenariu e mai năucitoare decît golănia poponețească. Explicația logică ar fi că nici n-avea cum ieși altceva, din moment ce așa zisul regizor e de fapt un popă (ratați amîndoi!), Ciprian Mega pe nume. Filmul e așadar cu și despre: milițieni abuzivi, procurori corupți, popi turnători, ștoarfe penale, americani care fac legea pe (sfîntul!) pămînt românesc, petreceri dezmățate, avorturi ilegale și toate alea de pe lume, încît m-am întrebat, văzîndu-l pe Mickey Rourke prostituindu-se aici, dacă nu ar fi loc și de vreun obosit autohton, cînd, hop! apăru Dorel Vișan! Iar cînd îmi spuneam mai apăsat în sinea mea că niscai muzică-meserie ar fi binevenită, ceva cu actrița – jurată (de Vocea României) – mămica – manelista Theo Rose, am fost surclasat: și-a făcut apariția varianta mai bătrîioară a manelistei ăsteia, neo-manelista Loredana Groza, într-un recital printre golani, bețivi și americani de mare rafinament. Pînă aici, bine, numai că a apărut procuroarea ”de bine” care o jughinea pe aia rea (un fel de Corduța!), propunîndu-i și ”… să intervenim, să facem un CHIUROTAJ”!!! Replica nu era la mișto, ci cît se poate de serioasă, de unde concluzia că scenaristul, regizorul și actrițele din scena aia sînt cam de nivelul fetelor (toate cu 7 sau 8 clase) de la Fabrica de Ciorapi din Cîmpina mea natală, care absolut toate așa ziceau: CHIUROTAJ, că pentru ”CHIURETAJ” tre` să ai măcar două facultăți: Medicina și Filologia. Vă dau un sfat amical: dacă aveți vreo două ore de pierdut, faceți orice: urmăriți un meci din județeană, îmbătați-vă, uitați-vă la cerul înstelat, împletiți fulare, orice, numai evitați nenorocitul ăsta de film, pe lîngă care eșecurile lui Nicolaescu erau chiar de Oscar!
Hai și una grea de tot: secretarul de stat Anthony Blinken, ca tot americanul adevărat, cîntă și el de rupe la chitară, ba și vocal, așa că vizita de la Kiev s-a încheiat cu niscai blues-uri. Știrista de la România TV ne-a spus, pe la 9:30 și apoi toată ziua, din oră în oră, că omul a interpretat și ”clasicul HUKI KUKI man”. Era să sparg televizorul. ”Hoochie Coochie Man” e chiar un ”clasic”, compus de Willie Dixon și lansat de Muddy Waters în 1954, iar dacă tot e clasic, păi cred că panarama de știristă putea să se învrednicească să-i zică pe nume, nu să inventeze ea huki-kuki-uri, fi-v-ar educația de maneliști să vă fie, că la manele le nimeriți din prima!
