Amorurile lui Wagner

La 2 ianuarie 1843 are loc la Dresda premiera operei „Olandezul zburător” de Richard Wagner. „Wagnerică”, așa cum îi spune un amic care nu ratează nici o premieră Wagner și deține sute de discuri rare numai cu muzica lui. Il adoră ca muzician, îl detestă că personaj. Muzicianul era un geniu, omul – zice el – deloc. Era megaloman și mitoman, lipsit de caracter. Nu avea limite, nu era generos, nici uman, mai curînd un cinic. Cei din jur erau pentru el niște pigmei. Obișnuia să se folosească de ei ca de obiecte. A uzat și abuzat de toți. Adesea a făcut-o gratuit, pentru stricta lui plăcere. Era obsedat de el însuși, avea un ego care nu încăpea în toate castelele protectorului său, Ludovic II al Bavariei. Era obsedat de supremație. Dacă spun toate astea nu ignor cine a fost Richard Wagner, nici ce a însemnat în istoria muzicii și ce urme a lăsat în secolul XX. Dar aici nu mă ocup de Tannheuser, de Tristan și Isolda, de Lohengrin, de Parsifal… Încerc să descifrez omul, nu partiturile sale. Vreau să văd cum și-a trăit iubirile, cum a tratat femeile, cum a relaționat cu aceia care l-au admirat… La o examinare, chiar și superficială, marele Richard Wagner iese foarte șifonat. Dacă i-aș fi contemporan, nu m-aș apropia de el.

S-a născut în 1813 la Leipzig într-o familie de actori. Începe studiile muzicale, se perindă prin mai multe teatre, etc. În 1834 o întîlnește pe Minna Planer, actriță, mai în vîrstă cu patru ani decît el. Are și un copil, Nathalie, dintr-o legătură mai veche cu un ofițer. Wagner nu crede în talentul ei, dar o place pentru vioiciunea ei, e drăguță, veselă, cochetă. La 24 noiembrie 1836, la Konigsberg, se căsătoresc. De remarcat că izbcnește un scandal între cei doi chiar în fața preotului. E un amor cu multe suișuri și coborîșuri. De ce s-a căsătorit cu ea? Lui Wagner îi trebuie cineva să-l îngrijească. Nu poate trăi fără o femeie alături. E un motiv egoist, firește. Obișnuiește să instrumentalizeze totul, inclusiv amorurile. La ce ar folosi ele altfel? O sacrifică pe Minna Planer. Dragostea cere sacrificii… din partea celuilalt. El e un fel de vagabond, nu se simte nicăieri acasă, să se așeze să scrie, lucru pe care și-l dorește cu ardoare. Are de gînd să revoluționeze opera – muzica, libretul, totul.

Trece prin Dresda, Leipzig, Marburg, Konigsberg, Riga, etc. ca dirijor sau șef de orchestră. Începe să fie cunoscut. Talentul lui este dincolo de orice îndoială. Are nevoie să fie pe afiș, să dețină un post, să cîștige bani. Deocamdată ea cîștigă mai bine din rolurile ei. Wagner nu este pentru ea ceea ce visa, un mod de a scăpa de sărăcie și a urca pe scara socială. Își dorea poziții, prestigiu, să facă parte din înalta burghezie, să aibă bani, să etaleze toalete scumpe. Cei doi stăteau cîteva zile într-un oraș pentru cîteva spectacole, o stagiune cel mult, apoi își făceau bagajele. Cu Minna Planer lucurile nu sînt atît de simple cum și-a imaginat el. Scandaluri, sărăcie, certuri, orgolii. Ei îi place să-i faci curte, să primească cadouri etc. Wagner e gelos și posesiv. Se lasă amăgită de promisiunea unei vieți mai fericite și fuge de acasă cu un negustor, Dietrich. Wagner o caută prin Germania și cînd o găsește o iartă și o aduce acasă. Sînt urmăriți de creditori, fug în Rusia și de acolo pe Marea Baltică, cu un vas, la Londra. Între 1839 și 1842 sînt la Paris. Rienzi și Olandezul zburător nu trec, fiasco total. Între cei doi au loc certuri, ajung în pragul divorțului.

Totuși căsătoria continuă. Pe măsura ce-și face un nume se răcește față de ea, dar mariajul nu se desface… Anul 1849 îl găsește la teatrul de operă din Dresda. Se amestecă printre insurgenți. Este republican, visează la prăbușirea tuturor tronurilor. Cînd partida este pierdută, e interzis în Germania și e obligat să se refugieze în Elveția, la Zurich. Rămîne în exil zece ani. Minna îl urmează. Au perioade cînd se separă. Wagner are în bilanț o mulțime de infidelități. Căsătoria lor durează cum-necum pînă în 1866, cînd Minna moare la Dresda.

Acum, că e liber, Wagner își descoperă apetitul nesățios pentru femei. Are nevoie de prezența lor pentru că îl inspiră. Nu ezită sa le culeagă de unde le găsește. Are, mai ales, predilecție pentru nevestele prietenilor. Nu ezită să se îndrăgostească, la o adică. Face bine cînd se uită în oglindă. De fiecare dată începe o idilă febril și patetic. Face jurăminte de amor. De fapt, are nevoie de asta ca să imagineze povești (transformate în librete), să audă/conceapă noi sunete. La Wagner în fiecare operă găsim umbra unei femei, indiferent de natura relației. Cîteva nume: soprana Wilhelmine Schroeder-Devrient, Ida de Luttichau, Karoline Carl Maria von Weber (văduva compozitorului), Jessie Laussot, Pauline von Metternich, Mathilde Maier, etc. Are mereu încurcături, amestecă lucrurile, provoacă. E mereu în mijlocul unui scandal de moravuri. Are un comportament amoral, ceea ce și e de fapt. Dacă îi place o femeie se consideră îndreptățit să trăiască o aventura cu ea, indiferent de situația ei, de statutul pe care ea îl are, de reputația ei. Pare a fi un cotoi în călduri în orice anotimp.

Iată una din povești, cea cu Jessie Laussot. Wagner este invitat în 1859 cîteva zile la Bordeaux de o admiratoare. Îi face curte acestei doamne, măritată de curînd cu un negustor de vinuri bogat, Laussot (căsătorie aranjată de mama ei, ex-amantă a ginerelui Laussot). Wagner și Jessie se declară repede îndrăgostiți și chiar plănuiesc să fugă în Grecia sau în Orient. Wagner îi scrie soției că dorește divorțul. Minna refuză și îl amenință cu scandalul. Wagner avea deja probleme cu poliția după episodul de la Dresda – 1849. Circula cu un pașaport care nu era în regulă. În plus, Jessie se confesează maică-sii, care dă alarma. Wagner e la Paris, aici primește o scrisoare plină de acuzații din partea negustorului de vinuri. Wagner răspunde cerînd o întîlnire și se duce la Bordeaux. Aici află că familia Laussot nu este în localitate și este vizitat de un comisar de poliție care îi ordonă să părăsească orașul în 48 de ore. Se întoarce la Zurich fără iubita lui, Jessie.

La Zurich trece printr-un episod asemănător. Wagner nu are dezvăț. Cunoaște o familie bogată, Wesendonck. Otto este negustor de mătăsuri și mare admirator al „maestrului” german. Îl invită acasă, mai mult, în parcul unde are vilă mai este o casă. I-o oferă lui Wagner să locuiască și îi asigură venituri cu care să trăiască. Sărăcia – kaputt! Wagner devine repede apropiat, un om de-al casei. Imprudent acest domn Wesendonck, nu știa cu cine are de a face! Deși era binefăcătorul lui, Wagner îi seduce nevasta, Matilda. Căuta ca de obicei o muză și nu are scrupule. Morala!? Cui îi trebuie morală!? La ce este bună?, se întreabă Wagner, obsedat de superioritatea lui. El nu se vede ca un om de rînd, ci ca un geniu printre muritori. Are, crede el, mai multe drepturi decît ceilalți, inclusiv asupra femeilor și bunurilor. Scrie „Tristan si Isolda” inspirat de data asta de Matilda. Trebuie sa părăsească urgent Zurich-ul amenințat de alt scandal…

Se retrage la Veneția. E tot în mizerie și urzește planuri. De pildă să se însoare cu o văduva bogată, etc. Cercetează terenul să identifice partide interesante. Face curte asiduu, pe seama unora trăiește. Are și eșecuri, cînd șarmul lui viforos nu convinge, chiar sperie. Reputația lui sulfuroasă le îndepărtează. Scandalurile în care a fost implicat nu au rămas fără ecouri. Un exemplu – Mathilde (altă Matilde) Maier, care în ciuda zecilor de scrisori de amor îl refuză. Ea îi inspiră personajul Eve din „Maeștrii cîntăreți din Nürnberg”. Sîntem în 1864, Wagner este la capătul resurselor, contractele cu teatrele de operă ca și inexistente. Se retrage la Stuttgart. Aici îl găsește o scrisoare trimisă de regele Ludovic II al Bavariei, mare admirator. I se face o primire excepțională. Îi declară că îl admiră și că îl iubește dinainte de a-l întîlni. Îi oferă o vilă pe malul lacului Starnberg. În apropiere se află castelul Berg, reședința regală. Wagner poposește aici aproape zilnic. Mijloacele care îi sînt puse la dispoziție sînt deosebite. Ludovic este binefăcătorul lui cel mai bogat și mai generos. Îl consideră cel mai mare compozitor al epocii, un geniu. Wagner, conform obiceiului, abuzează de protectorul său pînă într-atît încît presa îl atacă pentru risipă, infatuare, pentru ceremoniile costisitoare și fără număr. Pe ziduri apar grafitti care îl incriminează. Miniștrii îi cer plecarea. Ceea ce se și întîmplă. Este alungat în decembrie 1865, cînd el și Cosima sînt conduși la gară. Ludovic al Bavariei continuă să îi achite cheltuielile în secret. Cei doi au schimbat între ei peste 600 de scrisori, semn al unor puternice sentimente, cel puțin dinspre Ludovic II spre Wagner.

Femeia vieții lui este Cosima von Bullow. Era fiica naturală a lui Liszt cu contesa Marie d’Agoult. Liszt și Wagner sînt buni prieteni. În 1857 Cosima se mărită cu Hans von Bullow, pianist și sef de orchestră, foarte legat de Liszt și Wagner. Tot în 1857 cei doi îl vizitează la Zurich. Între Cosima și Wagner începe o corespondență, maniera lui obișnuită de a se agăța de o femeie. În 1863, la Berlin, se revăd și își jură iubire. În 1864, după ce Wagner s-a instalat la Starnberg, în casa oferita de Ludovic II, Cosima îl vizitează. Rămîn cîteva zile singuri. Imprudent, Hans von Bullow absentează. După 9 luni, Cosima și Wagner au o fiică, Isolda, rezultat al acelei absențe. Von Bullow recunoaște copilul ca fiind al lui. În 1869, Cosima cere divorțul. El acceptă. Cosima si Richard Wagner se căsătoresc în 1870 la Lucerna, în Elveția. În 1872 Wagner se întoarce în Bavaria. Proiectul lui este ridicarea unui teatru la Bayreuth, dedicat exclusiv operei lui. Ideea indica perfect megalomania personajului. Cel care achită încă o dată facturile este regele Ludovic al II-lea.

Wagner se stinge în 1883, la 69 de ani, la Veneția. Regele cade într-o profunda depresie. Trimite trenul regal să aducă la Bayreuth cadavrul. Cosima îi supraviețuiește 47 de ani. Se stinge în 1930 la Bayreuth. Este înmormîntată alături de soțul ei. În ultimii ei ani a arătat o mare admirație pentru un anume Adolf Hitler, iubitor al muzicii lui Wagner.

Stelian Tănase

Fragment din „Repertoarul amorului”, volumul 2, apărut în toamna lui 2020 la editura Hyperliteratura.

Puteți comanda cartea prin libris.ro, elefant.ro, cartepedia.ro și la raft în librăriile Cărturești, Humanitas și Librarium.