Nimic despre Beach Please!
Avem președinte, avem premier, avem guvern, coaliție, pachete de măsuri de austeritate, promisiuni de redresare precum Nadia pe bîrnă la Olimpiadă, angajamente europene, autostrăzi din PNRR, evaluări cu emoții de la agențiile de rating, strîngeri de mînă pentru fotografii, scrîșnete din dinți la Vila Lac, amenințări voalate sau directe, pumni izbiți de masa negocierilor, absențe nemotivate de la masa nașului la nuntă… pardon, congresul PNL, plecări teatrale și reveniri de primadonă, contre televizate în direct și înțepături sau chiar acuzații pe șleau pe rețelele sociale. Vorba cîntecului celor de la Planeta Moldova: Avem di tăti!
Am aflat de unde se va lua puțin de la mulți, urmează acum să vedem dacă drujbașii de la societatea Bolojan&Co vor începe să ia mult de la puținii aceia care încearcă să ne convingă de justețea și utilitatea cheltuielilor care, nouă, ăstora mulți și neștiutori, ni se par nu doar frivole, ci nesimțite de-a dreptul.
Urmărind, volens-nolens, mutările de pe eșichierul politic dîmbovițean nu pot să nu remarc schimbarea de paradigmă comunicațională a PSD-ului, care, după ce inițial s-a îmbracat în rochițe albe, cu volănașe și cu flori de lămîiță în cosițe, și și-a rugat cu voce timidă partenerii nemiloși să înceteze bullyingul politic pe tema presupusei sale vinovății vizavi de situația economică și ascensiunea extremismului, a lăsat sceneta virginității deoparte, și-a dres vocea tabagică de matroană cu vechime neîntreruptă în munca cu publicul, a întors buchetul de trandafiri cu spinii în sus și a purces la atac. Sondajul care plasează AUR la peste 40%, iar PSD la 13%, la egalitate cu USR și sub PNL, le-a confirmat că operația de himenoplastie politică a fost un eșec, ceea ce i-a adus la planul B, numit conspirativ Edith Piaf. „Nu regretăm nimic! Totul a fost făcut cu poporul în gînd, pentru binele poporului, alături de popor!”, a devenit noul narativ livrat publicului de către fruntașii pesediști.
Nu cred că era o voce mai potrivită în partid decît liderul senatorilor, traseistul interschimbabil Daniel Zamfir, plecat din PSD, trecut prin PNL și ALDE, și revenit cu forțe noi la nava mamă, pentru a declama emfatic discursul lăcrămos al pesedistului păsător de norod și iubitor de oameni și țară. Înfășurat în mantia binelui public și a propășirii neamului, vizavi de participarea la crearea și adîncirea deficitului bugetar, verticalul domnul Zamfir a declarat: ”Da, am făcut deficit și ne-am dezvoltat, așa cum au făcut toate țările din Europa Occidentală. Nu regretăm deloc că am investit masiv în infrastructură, nici că am făcut dreptate pensionarilor care primesc acum pensia pe baza contribuției de-a lungul vieții în cîmpul muncii, nici că am majorat salariile profesorilor, cadrelor medicale și ale tuturor categoriilor defavorizate. (…) Așadar, nu vă jucați cu focul cu noi! PSD ori va fi tratat cu respect în aceasta alianță, ori nu va mai fi deloc!”. În traducere liberă, decriptat din păsăreasca politică, Nea Zamfir în timp ce cu dreapta mîngîie zîmbitor gîtul pisicii coaliției ține cuțitul în stînga, spunînd alegătorilor : <Da bre, am furat, dar v-am dat și vouă, nu așa ne-a fost vorba?!>.
Eu unul cred că toate aceste amenințări cu ruperea pe genunchi a coaliției și trecerea PSD în opoziție au aceeași greutate precum acelea pe care tanti Olga de la 3, din blocul în care am copilărit, i le arunca în față lui Nea Gogu, cînd venea abțiguit de la garaj. Tanti Olga, Dunăre de furioasă, amenința că pleacă acasă la maică-sa, iar el va fi mîncat de păduchi, ploșnițe și alte goange. Nea Gogu, obnubilat de trascău, pleca spășit la culcare, mormăind niște scuze neinteligibile, uitînd că soacră-sa e moartă de mai bine de un deceniu, iar casa ei o vînduseră de mult.
Intrarea în opoziție a PSD, lîngă un AUR hipertrofiat de nemulțumirea populară, nu doar că i-ar duce spre extincție electorală la alegerile din 2028, dar i-ar lăsa și fără fondurile și posturile ce urmează a fi împărțite curînd în coaliție. În acest context în care personajele sînt cîinele și măcelarul, discuțiile despre iminența despărțirii sînt doar scamatorii de bîlci pentru ochii naivilor.
Schimbînd registrul, în consonanță cu promisiunea din titlu, am observat că toată suflarea media și aruncătorii de păreri de pe rețelele sociale comentează de zor, cu vehemență, pro sau contra, evenimentele de la festivalul vieții, patronat de un megainfluencer imberb, așa că în loc de o părere neavizată și necerută am să vă împărtășesc cîteva amintiri din adolescență.
Prima mea caseta audio pe care am înregistrat-o a fost cu albumul Hells Bells al celor de la AC/DC, primul film văzut la video a fost The Wall, concertele din liceu, la Casa de Cultură, au fost cu Iris, Compact, Holograf și Celelalte Cuvinte, la Costinești mergeam la terasa Tineretului, la Roșu și Negru, Cargo și Redivivus, iar ziua eram la Disco Ring. Părinții ne erau oripilați cînd auzeau la chefuri trash metal, Venom, Kreator, Sepultura, Tankard, să nu mai pomenesc de introducerea la albumul Shark Attack al celor de la Wehrmacht. La chefuri, pe final, aghezmuiți bine, ascultam și Gică Petrescu, Romica Puceanu sau Azur – Mona și am ajuns cu toții oameni foarte OK, așa că singurul sentiment pe care mi l-a provocat toată aceasta gîlceavă întreținută artificial este o mare nostalgie. Drumul unui tînăr este influențat de mult mai mulți factori și nu poate fi judecat sau blamat în funcție de muzica pe care alege să o asculte la un moment dat.
Cred că ambele subiecte ale comentariului meu pot avea aceeași concluzie, doar că pe unii oameni politici care s-au crezut demiurgi, amintirile din spatele acestei replici îi vor chinui mai tare decît îi arde lumina zilei pe vampirii din poveștile cu Dracula. Ascultăm, nu judecăm, nu-i așa?
Radu Ciornei
Doctor în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară, cu studii făcute în România și în Statele Unite ale Americii. Fost deputat USR de Suceava în mandatul 2020-2024.
