Cătălina Biholar, redactora șefă a Intermedia TV, a fost pentru o săptămînă în Creta, cu o cursă aeriană care, pe timpul verii, pleacă în fiecare marți de pe Aeroportul Internațional ”Ștefan cel Mare” Suceava.
Codurile democratice de-acum 2.500 de ani
”Bustrofedon – rîndurile alternează de la stînga la dreapta și de la dreapta la stînga – dialect Doric. Gortyna a fost capitala Cretei în perioada în care Creta a fost cucerită de romani. Și romanii, săpînd în acest sit arheologic de la Gortyna, au găsit niște tăblițele, am putea spune, sculptate cu scrieri în stilul acesta. Și pe scrierile respective erau niște coduri foarte democratice. Legi, coduri civile despre divorț, despre moștenire, despre cine ia copilul după divorț, tatăl lua copilul după divorț, despre drepturile femeii, ce să vezi? Cu 500 de ani înaintea erei noastre.
În lungul și în latul insulei
E mai ușor să ajungi în Creta anul acesta decît să ajungi pe litoralul Mării Negre, de exemplu. Nu doar că e mai ușor. Cred că e și mai convenabil, din mai multe puncte de vedere. Și cred că e și o experiență, și culturală, mai interesantă. Nu că litoralul Mării Negre n-ar fi de văzut. Dar, nici să-l vezi în fiecare an. Zborul a durat două ore și cîteva minute. Aeroportul e în actuala capitală a Cretei, în Heraklion. Sînt excursii charter, adică nu poți să cumperi individual doar bilete de avion sau doar cazare. Trebuie să cumperi pachete. Aceste pachete conțin zborul dus-întors, cazare, după opțiunile tale, cu ce regim de masă dorești, la ce regim de încadrare turistică de stele dorești, transfer la și de la hotel, și asistență turistică pe toată durata sejurului. Adică, inclusiv posibilitatea de a face niște excursii suplimentare cu reprezentanții agenției. Dacă vrei să faci pe cont propriu poți. Pe fiecare turist îl duce la hotelul lui și îl ia de la hotelul lui. Noi am stat în stațiunea numită Hersonissos, care e la 25 de kilometri de aeroport. La dus către hotel am fost la primul hotel, iar la întors am fost la ultimul.
În Creta cam totul e aproape de mare, pînă și munții sînt aproape de mare. Heraklion și Hersonissos sînt pe coasta de nord și plajele sînt diferite – golfuri stîncoase, pietroase, sînt și plaje cu nisip. Cele mai iubite plaje de către turiști sînt în zona de sud. Însă, în două zile am călătorit în lung și în latul insulei, am străbătut munții de două ori. (Cît costă de închiriat o mașină?) Să știi că e destul de scump ca să fie cu toate asigurările incluse, pentru că e destul de periculos pe drumurile din Creta, sînt foarte înguste și sînt serpentine. Sînt foarte multe animale pe drum, capre și oi. Dar, în primul și în primul rînd, sînt foarte înguste și calitatea asfaltului nu e excepțională. Și dacă nu vrei să ai probleme, e bine să îți iei cu toate asigurările. Costă și 100 de euro pe zi. O mașină poate un pic mai puternică, suplimentar. Nu e foarte ieftin să închiriezi mașină, nici excursiile suplimentare nu sînt foarte ieftine, dar sînt experiențe interesante. Adică, între 50 și 100 și ceva de euro, sînt excursii inclusiv pînă în insula Santorini, care implică barcă de mare viteză, care e mai costisitoare.
Vîntul vînturilor
(Cum e vremea în iulie?) Poate să fie cît de mare, numai vîntul să nu bată. În Creta, n-ai simțit vînt în viața ta pînă n-ai ajuns în Creta. Bate încontinuu. În localități, în orașe mai aglomerate sau în localități mai închise care nu sînt chiar pe malul mării nu simți atît de tare vîntul. Dar cînd se pornește cîteodată… E bine să ai pălările legate bine. Cea mai ridicată temperatură am prins-o urcînd spre munți, culmea. Munții care sînt foarte înalți, sînt aproape la fel de înalți ca munții noștri. 2400 e cea mai mare altitudine în Creta. De fapt, coborînd din munți și mergînd spre una dintre plajele renumite din zona de sud, Trei Pietre se numește plaja, pentru că are trei stînci, așa ca simbol, erau și 43 de grade. Dar mai mult de 31, bine, așa arăta pe bordul mașinii, acum știm că se reflectă de la asfalt. Mai mult de 31, pe prognoză, nu au fost.
Claxon în loc de cioban și cîine
(Cum e cu mîncarea?) Cred că toată lumea se împacă foarte bine cu mîncarea mediteraneeană, care în afara faptului că e foarte gustoasă este și foarte sănătoasă. Baza nu constă doar în fructe de mare și pește. Evident că fiind insulă înconjurată de ape, găsești așa ceva în meniul oricărei taverne, însă specificul insulei este carnea de oaie și de capră. E o povestioară interesantă cu caprele. Am văzut capre foarte civilizate în Creta, la modul că erau aproape dresate. Undeva în munți, la întoarcerea din călătoria cu mașina către hotelul de bază, să zic, am oprit pentru cîteva minute să admirăm priveliștea. Era într-adevăr deosebită în munți și vedeam cum coborau niște capre încolonate către un punct de adăpat. Singure. Da, sînt singure mai tot timpul. Nu ies la șosea din cauză că e împrejmuită șoseaua cu plase de gard. Și unde nu e plasă de gard sînt plantați leandri. Nu știam că sînt atît de toxici pe cît sînt și nu știam că animalele simt toxicitatea acestor plante și nu se apropie din cauza lor. Caprele s-au adăpat frumos, după care aud claxoane. Și mă uit – venea o camionetă pe un drum agricol pe acea stîncă și claxona în mers. Și toate caprele de pe toate dealurile se adunau după acel claxon și mergeau în față sau după camionetă la un anume loc, probabil unde au fost învățate să meargă cînd aud claxonul. Așa că aceste capre din Creta n-au nevoie nici de ciobani, nici de cîine, au nevoie doar de un claxon pe care să-l recunoască. (Revenind la mîncare…) Sigur, sînt și brînzeturile, și uleiul de măsline. Creta e plină de livezi de măslini. (Prețurile?)
Să știi că și în Suceava poți să mănînci la prețurile din destinații de vacanță fără nici o problemă. Sînt localuri în Suceava cu prețuri chiar mai mari decît în destinații de vacanță. Pentru două persoane o masă completă cu tot ce-ți dorești să guști, să mănînci. De regulă se obișnuiește să împarți. Există și supă de roșii, supă de pui, a la grec, apropo, da? Dar ei sînt obișnuiti să servească mîncarea și oamenii să împartă. Așa că poți să-ți iei două, trei lucruri, patru și să guști din mai multe și ceva băuturi. De obicei un digestiv și un desert sînt din partea casei. O masă de tipul acesta costă undeva la 70 de euro. Cam peste tot prețurile sînt cam aceleași.
În Creta, la munte. La un munte de mîncare
”Sigur că există resorturi, românii sînt mari iubitori de resorturi. Cu regret spun că îți dai seama care sînt conaționalii noștri după muntele de mîncare din farfurie. Și îți mai dai seama după cîteva lucruri. (Vorbitul tare sau ce?) Vorbitul tare e specific italienilor mai degrabă. Dar da, fiind latini și noi avem obiceiul acesta. Dar am sesizat la unii dintre conaționalii noștri, și iarăși cu regret spun asta, că nu respectă niște reguli. Reguli scrise și nescrise. Nu generalizez. La unii dintre ei zic. Sau că, nu știu, dacă plătesc bilet de avion au senzația că au cumpărat tot avionul și tot echipajul. Sau dacă au plătit un sejur se comportă ca și cum dețin hotelul. Oamenii să știi că acolo sînt foarte politicoși. Cel puțin la hotelul la care am stat, dar și la toate tavernele pe unde am fost, la toate siturile arheologice, la obiectivele turistice sau mai puțin turistice pe care le-am vizitat. Oamenii sînt foarte politicoși. Și nu părea că e o mască pusă de dragul turistului. Ori s-au obișnuit să fie așa, ori chiar așa sînt. Mi s-au părut chiar mai amabili și mai plăcuți decît în Grecia continentală sau peninsulară.
Mulți, dar răsfirați
(Erau mulți turiști?) Paradoxul situației – sîntem obișnuiți cu ce vedem pe litoralul românesc, poate, cînd oamenii merg toți în apă și stau în picioare unul lîngă celălalt și nu are loc nimeni de cotul vecinului sau de genunchiul vecinului. Nu poți să înoți, nu poți să te relaxezi în apă. Acolo nu e așa. Și la fel am văzut și în Cipru, și în Grecia peninsulară, plaje mult mai aerisite, oameni puțini în apă. Într-adevăr, clima îți permite să stai pe plajă sub umbrelă și dat bine cu factori de protecție mai mult timp, dar nu e ce vedem noi pe litoralul românesc cînd ne uităm – weekend plin pe litoral la Mamaia, sute de mii de turiști. Ei sînt sute de mii, poate milioane de turiști care ajung într-o vară în Creta. Dar nu stau așa pîlcuri ca la noi. (Ce limbă se vorbea cel mai mult în afară de greacă?)
Greaca foarte puțin. Inclusiv stafful la hoteluri vorbește destul de mult în engleză, pentru că sînt din națiuni diferite. Cu turiștii se vorbește în engleză. Te-ntreabă obsesiv de unde ești ca să încerce să-ți facă pe plac, să-ți spună măcar ceva în limba ta. Pe plaja unde am stat erau belgieni, britanici, mai puțin români, spre deloc români. Și la hotelul unde am stat, spre sfîrșitul sejurului nostru au venit niște români. Probabil că au optat pentru alte hoteluri. Într-un orășel cu aspect italian, Agios Nikolaos, un oraș unde italienii și-au pus foarte tare amprenta, cînd ne-a întrebat de unde sîntem și am spus România a zis: <Suceava, Cluj?>.
O altă nuanță de verde
(Ai mai merge în Creta?) Cred că pentru mine Creta a fost suficient data asta. Cred că am văzut ce era foarte important de văzut. Cred că am aflat lucruri, felul în care ei trăiesc și se comportă. Am bifat. Evident că m-ai întrebat dacă ai ce face mai mult de o săptămînă în Creta. Cu siguranță că ai ce face. Depinde de ce-ți place. Mie nu-mi place să stau doar pe plajă. Vizitez muzee. Și e mult de vizitat. Sînt multe excursii către insulițe mai mici, către localități foarte frumoase. Inclusiv către fabrici de ulei de măsline sau de brînză feta. Orice poți vedea. Dar cred că cel puțin în etapa asta e suficient. E totuși o diferență mare culturală față de România. Culturală, dar și ca nivel de trai. Nu ne dăm seama cît de bogați sîntem. Din multe puncte de vedere. Au și ei peisaje extraordinare. Imaginați-vă cum a arătat pandemia într-o insulă cum e Creta, care e 90% dependentă de turism. În afară de lapte, carne de oaie și pește, totul importă de pe continent. Are apă, într-adevăr. Avînd munți are și apă. Dar noi nu ne dăm seama cît de frumos e verdele de la noi față de verdele de la ei, unde e un verde măsliniu, un verde prăfuit, pentru că sînt livezi foarte multe de măslini și e nuanța aceea specifică de verde. Dar în zona de munte unde la noi sînt brazi, copaci, la ei sînt niște jnepeni”.
