Pe 22 octombrie, Șerban Pavlu, Gheorghe Ifrim și Vlad Zamfirescu, de la Teatrul Bulandra București, au prezentat spectacolul ”Artă” pe scena Teatrului Municipal ”Matei Vișniec” Suceava, spectacol la care a asistat și artistul plastic Mihai Pînzaru-PIM.
”Nemții au o vorbă: cele mai bune lucruri sînt în trei. Iată, o mînă de actori, trei actori, au jucat impecabil. Se vede că ei se bucură, ei joacă cu bucurie. Nu este o povoară: <hai să mai jucăm și asta>. Probabil că ei oricînd vor să se revigoreze spun: <hai să jucăm piesa!>. M-am interesat și eu cine a scris piesa. A scris-o o Yasmina Reza. O franțuzoaică interesantă. E un joc psihologic în mecanismele prieteniei. Mesajul este clar: trebuie să ne controlăm prieteniile. Eu am parcurs o viață și să știi că dacă scapi de sub control prieteniile acestea se dizolvă. Am trăit sentimentul ăsta. Mesajul a fost foarte bine recepționat de mine. E o greșeală, pentru că se face, eu știu, apel la estetică, la teoria culorilor. Cine e personajul principal? E un tablou alb, nu? Care declanșează totul. Domnule, albul nu-i culoare. E non-culoare. (Acum vorbește artistul plastic din dumneavoastră) Da, artistul plastic care remarcă niște inadvertențe. Mi-a plăcut maniera lor de a juca, maniera lor de a accentua lucrurile. Ai văzut cum vine, se accentuează tensiunea și apoi se destinde totul?
Nu mai vorbim de decorul minimalist, care le permite lor să meargă oriunde în țară. Vorba aia, trei scaune, un șevalet și o pînză albă, nu-i așa? Mi-a plăcut introducerea lui Seneca, cel care a fost mentorul lui Nero. Și vreau să spun că Seneca e dat exemplu de stoicism, pînă la urmă. Viața trebuie să o tratăm cu stoicism și să mai lăsăm de la noi. Mi-a plăcut chestia cu cina cea de taină între ei. Cînd mîncau măsline. Momentul în care se aplanează toate conflictele. Mănînci împreună cu prietenul tău. Împărtășești împreună cu el prin bucate. Și el mînca o măslină. Măslina, să nu uităm că e un fruct pe care îl folosesc și credincioșii de la noi cînd postesc. Măslina, avînd în ea și uleiul esențial necesar pentru a-ți da energie. Și mai sînt lucruri acolo care mi-au plăcut. (…) O piesă foarte reușită: minimalistă, deșteaptă, cu un text sprințar și o temă grozavă – prietenia. O prietenie care poate fi zbuciumată. Și apoi, domnule, dacă vrei să rupi o prietenie, nu-i neapărat să-ți cumperi un tablou de 35.000 de euro ca să provoci consternare în grup. E de ajuns să îi împrumuți unui prieten niște bani și nu îl mai vezi”.
