Data de 12 octombrie 1969 a intrat în cel mai bizar mod cu putință în istoria muzicii pop-rock datorită unei întîmplări ce ține mai degrabă de psihiatrie: în timpul programului prezentat de disc-jockey-ul Russ Gibb de la postul de radio WKNR-FM din Detroit, un telefon de la un ascultător anunța că Paul McCartney este mort și că el are toate dovezile cu putință, vizibile pentru oricine are ochi și destulă minte pentru a le pune cap la cap. În marea lor majoritate, ”dovezile” apăreau în fotografia de pe coperta albumului ”Abbey Road”, în prelungirea celei audio, despre care individul spunea că se află în piesa ”Revolution 9”, de pe dublul album ”White”, în secvența în care o voce repeta obsesiv ”number nine” care, ascultată în sens invers, se aude ca ”turn me on, dead man” (”stîrnește-mă, mortule!”). Dee-jay-ul Gibb s-a conformat, a pus piesa invers, s-au mai găsit destui demenți care să ”audă” ce auzise primul nebun, iar de aici pînă la isterie planetară n-a mai fost decît un pas! Pe ”Abbey Road”, singurul fără încălțări este Paul, ba mai are și dreptul în față, în timp ce ceilalți trei pășesc cu stîngul, deci e clar că e mort! În plus, Volkswagen-ul din plan secund are numărul ”IF 28” (”DACĂ 28”), adică dacă ar fi trăit, Paul ar fi avut 28 de ani (ușoară eroare aritmetică: avea numai 27!). Îmbrăcămintea celorlalți este și ea simbolică: Ringo, în negru, e de la pompele funebre; John, în alb, este preotul, iar George, în costum de blue jeans, e groparul. Isteria a durat o vreme, s-a aflat și cum ”murise” Paul într-un accident, dar și cum a fost găsit înlocuitorul său, pentru ca mitul să nu se destrame. După cîteva luni, Paul a invitat la reședința sa toată presa britanică, a dat o petrecere la care a și cîntat și… gata! Sau poate că nu? Fiindcă și azi mai există demenți care știu precis că el… e altul! Dacă-i așa, e în regulă: Paul de după `68 e mai bun decît cel de dinainte! (Foto: CultureSonar)
