”Este o serie în Occident. În România din păcate filmografia aproape moare, se fac filme doar pentru premii. Nu îi interesează. Am auzit declarații de la regizori: <Pe mine nu mă interesează publicul, mă interesează Palme d´Or-ul>. Da, dar filmul ăla este făcut cu banii publicului, pentru că banii sînt de la Centrul Național de Cinematografie. Din punctul meu de vedere ajungem iar la imaginarii. Filmul este de asemenea o modalitate de divertisment, și tu dacă nu ai public, nu ai film. Părerea mea. Nu se poate așa ceva. Filme istorice după Revoluție nu s-au făcut. Filmul <Mircea> a fost lansat în 1990, dar era făcut pînă în 1990.
A mai făcut Sergiu Nicolaescu un film să zicem cu temă istorică și s-a făcut recent în urma cu doi sau trei ani <Între chin și amin>. Un film care era mai bine dacă nu s-ar fi făcut. Un film legat de fenomenul Pitești. Este făcut ca și cum în <Cei trei mușchetari> un mușchetar este negru și altul chinez … Trebuie să fim cinstiți cu noi înșine. În primul rînd avem actori netalentați. Joacă aici Cotimanis. Din punctul meu de vedere este un minus, dar de ce este un minus? Cotimanis este un actor foarte talentat și face diferența. Și dintr-o dată vezi un actor și niște neica nimeni. Îmi cer scuze, dar asta a fost senzația mea. Niște unii care încearcă să fie actori dar nu reușesc. Al doilea aspect, nu înțelegi exact ce a fost fenomenul Pitești. Al treilea aspect, fenomenul Pitești a fost făcut pentru aromâni, ceea ce este fals. Fenomenul Pitești începe la Suceava, cu Țurcanu. Care Țurcanu este dus la Pitești… Acest fenomen a fost unul de reeducare nu pentru aromâni, ci pentru români. Mă rog erau și aromâni, cu siguranță, dar nu doar aromâni. Nu știu.
Probabil că la un moment dat vor face (un film despre Ștefan cel Mare – n.r.). Europa de Vest și America sînt în căutare de subiecte. Nu este exclus să facă americanii un film. Înainte de pandemie era în proiect un film legat de Traian Popovici, cu Dustin Hoffman în rolul lui Traian Popovici. În urmă cu vreo șase ani. Nu s-a mai întîmplat, pentru că a venit pandemia. Poate se reia proiectul. Nu se știe. Noi nu putem, pentru că nu avem pe cineva care să vrea în primul rînd să îl facă. Îmi cer scuze, toată pleiada asta mare de regizori români tineri ultrapremiați nu fac filme decît pentru premii. Filme în care personajele înjură de mama focului, exacerbează perioada comunistă, unele sînt de-a dreptul SF-uri. Eu am văzut, sincer m-am distrat copios la <Amintiri din Epoca de Aur>. Să fim serioși, aia cu borcanele a fost SF, nu este caz real. Sau ăla cu porcul din bucătărie.
Un film istoric în primul rînd trebuie să se bazeze pe o documentație serioasă. Majoritatea filmelor istorice făcute în ultimi 30 de ani nu sînt filme istorice serioase. Sînt frumoase, de succes. De exemplu, <Gladiatorul>. Filmul este superb. Are toate ingredientele. A luat și Oscar. Dar povestea în sine nu are nici o doză de realitate istorică. Comodus nu l-a omorît pe taică-su. Și nu a murit în ring. M-am uitat la <Kingdom of Heaven>, de exemplu. Domnule, filmul ăla mai avea 5 metri și era aproape real. Dar au trebuit ei să bage rețeta americană. Cavalerul se îndrăgostește de prințesă, or cavalerul era căsătorit și avea și copii. Știți, este păcat. Din trei ingrediente ai omorît filmul”. Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei. (Foto: Ziarul Metropolis)
