Totuși, vîrsta nu iartă

Scriu acest articol în seara în care la Cluj, la BTarena, a cîntat din nou Deep Purple, un grup de importanță majoră în evoluția rock-ului și care în România e clar că se simte acasă, din moment ce a susținut numeroase concerte aici, cele mai multe la București și Cluj. Culmea e că eu i-am văzut tot la Cluj, în 2013, pe 7 iunie, însă nu la BTarena, ci pe stadion, într-un concert în care deschiderea au făcut-o mai multe grupuri românești: Kappl, Baniciu & Lipan, Holograf, Compact, Bere Gratis, Proconsul, Semnal M. A fost un concert mai degrabă trist, fiindcă Ian Gillan (pe care îl divinizasem cîndva, pe vremea lui „Deep Purple in Rock” și mai ales în rolul lui Isus din opera rock „Jesus Christ Superstar”) părea complet pe dinafară, vocea trădîndu-l dramatic, ceea ce îl făcuse să renunțe la a cînta piesa-simbol a grupului (pentru România, cel puțin) „Child in Time”, favorita publicului mai ales feminin. Am avut și o explicație: în acel an, Deep Purple avusese, în 5 luni… 6 concerte. Și atît. E fapt dovedit că vocaliștii care cîntă rar își pierd vocea. Ei bine, la vreo doi ani după asta, la București, Ian Gillan sunase impecabil. Da, dar pînă în septembrie grupul dăduse peste 120 de concerte. Și iată că acum, în 2026, aflați în turneul (de adio?) intitulat „= 1 More Time Tour”, cei cinci Deep Purple, dintre care treu (Gillan, Glover, Paice) sînt acolo de pe la început, revin în România, după ce pe 12 august, la New York, s-au împăcat după 25 de ani și au cîntat împreună cu legendarul lor chitarist Ritchie Blackmore clasica „Smoke on the Water”, unul din „imnurile” grupului. Am văzut înregistrarea. Din nou, Gillan mi-a stîrnit milă. Pe unii vîrsta nu-i iartă. (Foto: Mediamax.am)