În contextul discuțiilor în contradictoriu apărute pe marginea filmului <Odyssey> al lui Christopher Nolan, directorul Muzeului Național al Bucovinei, doctorul în arheologie Emil Ursu, explică de ce recomandă citirea cărților înainte de vizionarea ecranizărilor și vorbește despre libertățile pe care și le iau adesea producătorii de filme față de operele originale și de adevărul istoric:
”Nu am văzut filmul, am văzut tot felul de referințe, pînă la urmă, bineînțeles, cartea rămîne de bază. Eu recomand lecturarea, întîi a Iliadei, apoi a Odiseei. După aia de mers la film, ca să avem așa, cît de cît, o imagine complexă și, pînă la urmă corectă, hai să-i spunem, a poveștii. Știți că se spune, a devenit, cred, o axiomă, <filmul bate viața>. Nu viața bate filmul. Filmul bate viața pentru că, din păcate, din motive de licență, eu cînd aud chestiunea asta, sincer, am, așa, o strîngere de inimă… <licență cinematografică>. Serios?! <Film inspirat de…>… Păi, dacă-i inspirat de…, schimbă numele personajelor, schimbă acțiunea.
Nu știu dacă ați avut ocazia să vedeți <I, Robot>. Bun, e un film, mă rog, SF, polițist, cu Will Smith. Interesant. Și scrie <inspirat din Isaac Asimov>. Isaac Asimov, adică <Roboții>, sau <Fundația>, mă rog, cea mai cunoscută e <Fundația>. Dar, filmul e inspirat din <Roboți>. Ideea generală ar putea bate cu unul din volumele din seria <Roboții>. Dar filmul nu are nici o legătură decît, mă rog, cu roboții. În rest, nu are nici o legătură cu Asimov. Doar că e vorba despre roboți.
În schimb, nu știu dacă ați văzut <Kingdom of Heaven>, despre recucerirea Ierusalimului de către arabi. De către Saladin, mai exact. Știți cum, mai trebuia 5% ca să fie o poveste reală, conformă cu realitatea. Dar nu, <Lăsați că mai bine așa, facem noi film hollywoodian, cu iubiri imposibile>, în condițiile în care Saladin este un personaj foarte interesant, a fost etalonul cavalerismului în Evul Mediu. De altfel, foarte interesant, în 1913, cînd împăratul german merge în Siria, la Damasc, și întreabă unde e mormîntul lui Saladin, ăia nici nu știau cine e Saladin. Deci, arabii nu mai știau, dar știau europenii. Ei, au scos tot și practic au lăsat două replici… Probabil, că a fost vorba despre contextul geopolitic – politically correct și trebuia să arătăm că arabii sînt răi și noi sîntem buni”.
