E perioada aia din an care pare să se desfășoare după un scenariu de-al lui Mr. Bean, în interpretarea lui Sasha Baron Cohen, care pare multiplicat/clonat în zeci de exemplare, fiecare din ele reprezentînd cîte un patron poreclit investitor ori un împiedicat poreclit fotbalist. Se discută despre mari performanțe viitoare, pe care cei direct implicați încearcă să ne convingă că le pot realiza investind în niște transferuri de mare randament cîțiva bani din multele milioane pe care le spală prin intermediul panaramei numite fotbal românesc.
Din cînd în cînd, printre nepricopsiții care populează campionatul nostru mai nimerește și cîte unul ceva mai breaz decît ăilalți importați, despre care aflăm că e titular indiscutabil la vreuna din echipele din lumea a treia pripășite la turneul final al Campionatului Mondial. Cel în cauză nu e nicidecum vreun Messi în stare latentă, ci doar un fotbalist modest, care pe lîngă coechipierii săi de doi bani valorează… trei!
Să-i lăsăm însă pe importați și să tragem o privire spre repatriații noștri, evident rebuturile supreme, din moment ce indiferent în ce campionat de rahat au ajuns după împrumuturi pe bandă rulantă, angajatorii lor fac orice pentru a scăpa de ratații ăștia. Așa au ajuns să fie priviți ca mari speranțe la intern returnații de tipul Coman, Stanciu (ăsta cică e pe drum, din China către Cluj), iar acum, țineți-vă bine!, însuși Drăguș, ăla care joacă fix la… Eyupspor! După ce nici la Gaziantep, nici la Trabzonspor n-a stat mai mult de un an! Vă rog să-mi spuneți cum de reușește un rebut ca ăsta să fie nedezlipit de Naționala noastră, unde evident că n-a lăsat nici un fel de urme, dar și cum mă-sa, după ce a luat țeapă și cu Coman, și cu Chiricheș, și cu… toți, domnul Nea Gigi cică ar da pe el 3 milioane ca să-l aducă la FCSB. Ca să… ce!?
