Dă-mi, Doamne, nervi de oțel!

Primul Campionat Mondial văzut de mine a fost cel din 1966, fiind totodată și primul televizat la noi. S-a disputat în Anglia, iar o bucată din el am văzut-o la Sulina, unde atunci, în 1966, erau cu totul trei televizoare. La un pescar mai înstărit ne adunam toți doritorii de World Cup, vreo 30 – 35 la număr, plăteam cîte 10 lei de meci vizionat pe un televizor sovietic ”Rekord” (cruciți-vă: avea diagonala de 35 cm!), iar la sfîrșitul transmisiunii se oprea curentul în localitate de nu mai nimeream fiecare din noi proprii pantofi, așa că în ziua următoare ne prezentam ceva mai devreme pentru schimbul de încălțări! Vreo trei sau patru campionate le-am urmărit fie pe televiziunea bulgară, acasă la Cîmpina (”jolt karton, daraghii telezriteli”!), fie pe cele sovietice (Moscova și Kiev, ”joltaia kartocika”), după ce am devenit sucevean, în vremea cînd TVR fusese desfigurată de regimul comunist. Am avut uriașa șansă de a cîștiga la loz în plic o excursie de 8 zile la Campionatul Mondial din Italia, în 1990, cînd am locuit la Telese Terme, la baronul Ianotti, în camerele care fuseseră ale naționalei României, tocmai eliminată de Irlanda, eu și un coleg ocupînd camera în care locuise Gică Popescu. Iar din cel mai recent World Cup, cel din Qatar, am văzut cîteva meciuri în Anglia, pe BBC și ITV, unde după meciuri invitații erau comentatori și foști fotbaliști celebri (și fotbaliste!), toți de o competență colosală și de un umor senzațional. Am, deci, cum face comparații. Ei bine, din 1966 și pînă azi, nu mi-a fost dat să fiu terorizat chiar de la debutul competiției de o bandă ca aceea din studioul Antenei 1, alcătuită din frustrați ca portarul Stelea, analfabeți ca Răducioiu ori complexați ca Ștefan Bănică, conduși de un domn și o doamnă, doi habarniști din partea casei! Dacă tot era să comenteze unul fără treabă, mă gîndesc că în locul lui Bănică putea fi invitată Andreea Marin, că sigur era mai competentă pe probleme sportive din vremea cînd lua meditații în domeniu de la dl. Ion Țiriac. Dă-mi, Doamne, nervi de oțel, dacă o fi să reapară tot ăștia și la meciurile următoare.