Ultimele cîteva săptămîni au adus în prim planul activității fotbalistice din România (dacă tot nu avem aproape deloc treabă cu cupele europene…) o serie de transferuri produse în ambele sensuri, ceea ce e motiv și de mirare, și de îngrijorare, dincolo de fireasca bucurie a patronilor care și-au văzut visurile îndeplinite, dar mai ales a fotbaliștilor exportați, ale căror speranțe de performanță rămîn desigur aceleași (adică zero!), în schimb li se arată o rotunjire a veniturilor imposibilă aici în țară. Rămîne însă de văzut cît va dura păcăleala.
Hai să ne uităm la cîțiva dintre ei, titulari siguri la Naționala ale cărei rezultate zău că au fost bune pe lîngă ce urmează încă de luna asta! Încep cu Drăgușin, ”stîlpul” apărării. După primele 3 meciuri la nefericita Fiorentina, presa italienească a scris limpede: ”Dacă ăsta e Drăgușin, atunci e clar că Fiorentina n-are fundași”. Mai mult nu cred că era nevoie. Ne mutăm la mijloc: după ce de 7 luni nu joacă deloc, iar în ultimii doi ani a intrat de vreo 7 ori pe gazon, Drăguș a fost în sfîrșit gonit de turci, după ce Becali a pus botu’ și zice că a dat 1 milion pe individ, ba și că îi dă salariu tot 1 milion! În plus, dl. Nea Gigi știe precis că ăsta o să dea 25 de goluri în acest sezon. Abia aștept să le văd, că tot cam atîtea a dat în toată viața lui pînă acum… cu tot cu alea de pe maidan, în copilărie. Tot la mijloc, contăm pe Ianis Hagi, pe care după ce belgienii l-au gonit în Scoția, iar scoțienii în Turcia (cu o trecere pe o bancă de rezerve în Spania), uite că turcii i-au găsit totuși loc: în… Israel, ceea ce nu trebuie să ne sperie prea tare, nici pe noi, nici pe selecționer. În fond, se putea și mai rău, de pildă în Siria sau Vanuatu. Noroc de Bîrligea, ajuns în Serie A, unde se fac bani buni dacă prinzi banca vreo 9 ani la rînd, ca Lobonț.
Ăștia care au plecat, e clar că s-au dus ca să aibă de unde veni. Nu înțeleg ce se întîmplă cu ăilalți, ca Drăguș: au venit… ca să ce!? Că de plecat…
