Vocea și talentul României
Chiar dacă aparițiile publice ale salvatorului sufletelor rătăcite din turma de decerebrați care îi sorb cuvintele și-i pupă mînușițele, mai abitir ca o haită dezlănțuită de babe ce prind la înghesuială un popă de țară proaspăt hirotonisit, au devenit un pilon al ridicolului cotidian, nu pot să nu observ ultimul derapaj al histrionului național. M-a mirat faptul că a trecut pe sub exigentul radar media, ba chiar a fost bagatelizată, folosirea de către Călin Georgescu în declarația săptăminală de pe treptele Judecătoriei a termenilor „păduchi” și „șobolani” pentru a defini actuală conducere politică a țării. Folosirea acestor comparații zoologice față de președintele României, ca fiind un păduche, iar definirea clasei politice din jurul său drept șobolani ce se ascund după el, dincolo de faptul că sfidează logica factuală a dimensiunilor, este o afirmație ce face parte dintr-un plan neuro-lingvistic de inoculare subliminală a minților slabe cu un produs patentat, în scopul asmuțirii urii populare pe anumite persoane.
Limbajul punctual și deliberat folosit are drept scop principal dezumanizarea adversarilor, prin comparații cu șobolanii și păduchii, vectori care în trecut erau purtători ai tifosului și ai ciumei, cele mai temute și mortale epidemii cu care s-a confruntat umanitatea. Dezumanizarea deliberată a adversarilor politici, care presupune în mod intrinsec distrugerea lor ca pe o datorie de igiena colectivă, un upgrade violent al discursului care pînă acum avea nuanțe criptic-new age și mistice, marchează o radicalizare a discursului fascistoido-legionar ce îl apropie din ce în ce mai mult și mai vădit de tiradele naziste din anii 1925-1945. Nicolae Paulescu, pe care noi îl respectăm pentru excepționala sa realizare științifică a efectelor insulinei în diabet, dar uităm faptul că a fost unul dintre cei mai vocali și vehemenți legionari ai României, se referea la evrei ca la o categorie sub umană, ce trebuie imperios să fie eliminată fără milă și fără preget, ca pe niște purtători ai unor pericole mortale, numindu-i „păduchi” sau „ploșnițe”. În toată acea perioadă neagră, în Germania nazistă sau în cercurile antisemite din Europa comparația cu paraziții purtători de boli a fost deliberată, pentru ca exterminarea lor completă să poată fi justificabilă moral, ca un act pseudomedical de igienă socială, nu ca o crimă sinistră.
Această declarație vădit nazistă, ce transmite un îndemn la strivirea fizică a ceea ce este definit drept esența răului politic, escaladează pe un nou palier violența de limbaj a anchetatului pentru simpatii fasciste, care, confruntat cu realitatea unei condamnări, pare să ignore consecințele legale ale afirmațiilor sale, mimînd inocența mielului sfînt în fața abatorului penal al „sistemului”. Lingoarea gîngavă a autorităților care îi permit să facă aceste afirmații exact în momentele cînd iese din fața procurorilor care îl anchetează nu face decît să îi cimenteze aura de luptător neînfricat în fața furtunilor răului instituțional.
Între timp, judecătoarea Adriana Stoicescu, șefa secției penale a Tribunalului Timiș, cunoscută prin declarațiile sale publice anti-LGBT și împotriva primarului USR Dominic Fritz, duce în derizoriu ororile Holocaustului printr-o serie de postări în social media în care magistrații ce sînt puși în fața subțierii privilegiilor lor unice pe mapamond, privilegii oferite ca mită de sistemul politic putred, sînt comparați cu victimele Holocaustului, cu oamenii care trăiesc atrocități cumplite în Coreea lui Kim și încheie pîngărind un mesaj care s-a viralizat după atentatul islamist de la Charlie Hebdo. Personajul acesta arogant acuză vocile politice și ale imensei majorități ale societății civile de intenția criminală de a-i pune la muncă treptat, nu de mîine, pîna la vîrsta la care se pensionează restul populației, cu mult mai puțini bani și ani de pensie.
Inserez mai jos fragmente din declarațiile uluitoare ale judecătoarei Stoicescu.
”Tot ceea ce faceţi a mai fost făcut. A început cu nişte semne galbene pe haine, mai precis. Pentru mine, nimic nou, am avut supravieţuitori în familie… Am obosit. Şi eu şi mulţi dintre colegii mei. Ar trebui să plecăm, aşa cum ne cere vocea poporului, să vă lăsăm să faceţi ce vreţi. Să ne lăsăm omorâţi cu pietre, în numele dreptăţii cosmetizate, aşa cum vă doriţi. Adică în numele minciunii. Miza tuturor acţiunilor dvs. este să transformaţi ţara asta într-o colonie care, prin statutul ei, nu are nevoie de justiţie. Am înţeles asta. Problema poporului e că, atunci când va înţelege şi el, va fi prea târziu. Semnul distinctiv îi va viza pe toţi….Gândiţi, apoi închideţi ochii şi imaginaţi-vă că trăiţi în dictatura nord-coreeană. Pentru că asta vor. JE SUIS SAVONEA”
Într-adevăr, nu vă pot contrazice, vă asumați perfect identitatea de membru plenar al unui clan puternic, ca și Savonea sau Costache, ghidați de legea mafiotă a reducerii la tăcere a tuturor celor care vă deranjează, însă victimizarea aceasta ridicolă nu face decît să vă confirme hidoșenia acțiunilor cu care vă apărați cu dinții și ghearele mormanul de arginți absolut nemeritați.
Celălalt subiect fierbinte al săptămînii politice a fost mazilirea intempestivă a lui Ludovic Orban din echipa de consilieri a președintelui Dan. Reacțiile comentatorilor, dincolo de bucuria suveranoților ce au salutat falia din coaliția puterii proeuropene, au fost împărțite. Unii l-au înfierat pentru rolul său în USL-ul deceniului trecut, alții l-au văzut ca pe o placă turnantă fără de care prezența lui Nicușor Dan nu ar fi fost posibilă nici la Primăria Generală a Bucureștiului, nici la Președinție. Chiar dacă politica l-a ajutat pe Ludovic Orban să devină dintr-un inginer obscur cu studii la Brașov, fără nici o realizare notabilă pe plan profesional, unul dintre politicienii de top ai României, atuul său principal ar fi că este un politician ce înțelege jocul politic, și nu un afacerist ce și-a cumpărat locul în Parlament pentru a-și spori averile, a-și căpătui amantele și familia, și a-și proteja libertatea. Chiar dacă sînt adeptul ideii că în politică ar trebui să intre cei care au demonstrat că sînt niște vîrfuri pe plan educațional și social, faptul că la Suceava i-am acordat credit unui tînăr care a avut drept singură calitate apartenența din fragedă copilărie la PSD, mă forțează să recunosc calitatea omului politic Ludovic Orban. Cunoscîndu-l personal în perioada în care FD făcea parte din ADU mi-a lăsat impresia unui om echilibrat, departe de imaginea politicianului afacerist, aterizat în funcții ce par a fi calibrate doar pentru a înlesni și apăra mecanismele politice ale șpăgii. Ludovic Orban este cel mai antipesedist dintre liberali, PNL fiind în clipa de față un partid foarte neliberal și infiltrat profund de cancerul idiocrației și furtului, ca mod de a agonisi averi colosale.
Ilie Bolojan este un președinte legitim, liberal, care are, ca și la Suceava, oameni cu care ar putea iniția reforma și decuplarea de PSD, dar la o privire mai atentă vedem că este singur și asta a fost evident în momentul în care pesediștii, cu program, inclusiv la Congres, l-au atacat furibund. Extrem de puțini membri de frunte ai PNL îl susțin necondiționat și total pe Ilie Bolojan. Criticii lui cei mai vehemenți îi reproșează că este un lup singuratic, și nu un om de echipă. Probabil că Ilie Bolojan știe mai multe și este îndreptățit să nu aibă încredere în nimeni. Partidul este infiltrat de pesedism și revelația unora că pot să devalizeze în continuare țara, fără alternanțe neprofitabile și protejați de impunitate, prin pactul cu clanul Savonea, i-a degrevat, pe lîngă o posibilă apăsare morală, de orice apartenență doctrinară. Ilie Bolojan, în momentul de față, trebuie să realizeze că mezalianța cu partidul ce se trage din PCR și FSN trebuie încheiată și, în final, va trebui să-și facă propria echipă în care să aibă încredere. O echipă care să se adreseze exclusiv electoratului de dreapta, cu accent pe scăderea taxelor, încurajarea muncii și a liberei inițiative, electorat calat momentan pe promisiunile nerespectate ale unui USR scheletic, baronizat, ce duce lipsă de membri, de lideri și de imagine reală, lucru cît se poate de evident de altfel și la Suceava.
Ludovic Orban, fără a fi un salvator mesianic, ci un om real ce are multe erori în raniță, este un politician care respiră de multă vreme politică reală, cunoaște mecanismele parlamentare și știe în amănunt toate clanurile de interese ce ar trebui demantelate în efortul de reconstrucție liberală, nu de vasalitate pesedistă, ca acum. Faptul că Nicușor Dan i-a aruncat cîrpa neagră a mazilului, cunoscînd personal, în anii petrecuți în USR, latura aceasta întunecată, egomaniacală și egocentrică a președintelui, mă face să spun că din punct de vedere moral și al loialității, obișnuit cu trădarea și reîmpăcările, a făcut o greșeală. Ludovic Orban a spus adevărul, acest imens secret al lui Polichinelle, despre remunerarea și pensionarea magistraților, comițînd un delict de opinie ce nu fusese probabil permis punctual de noul stăpîn al Cotrocenilor.
Un alt delict pentru care a primit cartonașul roșu prezidențial a fost afirmația că imaginea președintelui României nu ar trebui să fie acaparată și să fie asociată cu campania candidatului USR, Cătălin Drulă. Cătălin Drulă, care a fost, alături de Barna, Ghinea și Moșteanu, una dintre vulpile care l-au convins, ca în fabula lui LaFontaine, să lepede cașcavalul USR din cioc. Aceleași vulpi, acum, îl conving de loialitatea lor atunci cînd vor avea Primăria Bucureștiului. Nu se va întîmpla asta, pentru că nu vor cîștiga. Motivul? Ana Ciceală, care nici ea nu va cîștiga, dar va fi pomenită, alături de Vlad Gheorghe, în tradiționalele discursuri USR-iste în care ne vor explica de-a fir a păr ca ei nu au greșit niciodată, ci doar dușmanii răi și urîți le-au furat (din nou) șunca din fasole.
În acest context, tot răul poate deveni un bine dacă Ilie Bolojan va proceda ca la Vocea României, aducîndu-l pe Ludovic Orban în echipa sa, după eliminarea din Echipa Nicușor Dan. Și poate că revenirea sa în PNL ne va aduce în 2028, nouă, celor care sîntem adepții adevăratei ideologii liberale de dreapta, posibilitatea de a vota cu un partid condus de virtuozi, nu de manelișți reșapați ce se războiesc cu dușmani invizibili sau pseudo-rapsozi populiști, înfășurați în tricolor, dar care habar nu au să citească notele unei partituri europene.
Radu Ciornei
Doctor în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară, cu studii făcute în România și în Statele Unite ale Americii. Fost deputat USR de Suceava în mandatul 2020-2024.
