Face bine, mulțumesc de întrebare! Rămîne atunci să mai rezolvăm doar partea întîi a titlului de aici, adică să ne lămurim cine e Mădălina Florea și, implicit, ce caută în rubrica noastră. Povestea e simplă: pe 11 octombrie, după prînz, așteptam snooker de la Wuhan, dar Eurosport a ales să continue transmisia de la o alergare pe munți! Pînă să apuc să spun o băiețească, am văzut niște fete alergînd pe tărîmul caprei negre, pe niște poteci groaznice, pline de bolovani și avînd de ambele părți prăpăstii de nu se mai terminau! Printre ele, ba chiar favorita principală la cîștigarea trofeului anual (întrucît această cursă din Italia încheia întregul sezon), numita Mădălina Florea, despre care nu-mi amintesc să fi auzit vreodată ceva, orice. Această disciplină sportivă se numește trail running și în română se enunță ca ”alergare pe poteci”. De cîțiva ani a fost inclusă ca probă de sine stătătoare în atletism, ducîndu-se bătălii mediatice importante pentru acceptarea acesteia ca probă olimpică. Ceea ce am văzut la televizor m-a copleșit și, pe alocuri, m-a speriat puțin: competiția asta disputată undeva în Italia, în zona Trentino, însemna o alergare de 21 de kilometri pe munți, acoperind și o diferență de nivel de (puteți crede?) 1.600 de metri! Cînd au ajuns pe piscuri, enormul lac din vale părea o băltoacă. Au fost momente în care una sau alta dintre atlete s-a oprit, iar spre final aproape toate efectiv se tîrîiau. Mădălina n-a putut cîștiga, dar locul II i-a asigurat titlul de campioană în clasamentul general al sezonului. Uimitoare probă, colosal efort, nu sînt cuvinte pentru a exprima întreaga admirație.
Revenind pe pămînt, am aflat că învingătoarea de la Trentino a primit… 1.500 de euro, iar Mădălina, pentru titlul mondial cucerit, 15.000! Cam cît ia pe lună unul de pe la FCSB ca să-și țină fundul pe bancă! Partea cu adevărat tristă e că Mădălina Florea are deja 32 de ani și mai mult ca sigur că nu va apuca să alerge și la vreo Olimpiadă. Ceea ce nu mă împiedică să o admir ca pe oricare alt mare campion.
