Dacă în urmă cu cîteva zile ai fi întrebat prin Suceava, pe la Rădăuţi ori prin Milişăuţi cine este Constantin Galan, probabil că ar fi fost cîţiva care să-ţi spună că acesta este prieten cu Anton. Cum care Anton? Care toarnă-n drum beton. Domnul Galan a devenit cunoscut pentru un anumit segment de populaţie, scurt ce-i drept, pentru că avea o staţie de betoane şi fiindcă vindea materiale de construcţii. Cei care ţi-ar fi spus şi că domnul Galan este membru al Camerei Deputaţilor, pesemne că i-ai fi putut număra pe degetele de la o mînă, iar toţi cei care ar fi cunoscut această informaţie ar fi fost membri ai familiei Galan sau apropiaţi ai acesteia. Însă, de cîteva zile, Constantin Galan este foarte cunoscut, pentru că a trădat partidul pe listele căruia a fost ales, PNL, şi s-a mutat la partidul înfiinţat de trădătorul Călin Popescu Tăriceanu, Partidul Liberal Reformator, devenind şeful filialei judeţene. După ce nu a făcut mare brînză ca deputat PNL, domnul Galan s-a mutat la PLR ca să nu facă acelaşi lucru. Constantin Galan a procedat bine, pentru că a plecat din PNL-ul în care era marginalizat. A procedat bine pentru domnia sa, dar numai pentru domnia sa. Trădînd partidul care l-a făcut mare parlamentar, domnul Galan demonstrează că şi domnia sa merită un loc în galeria oamenilor de nebăgat în seamă atunci cînd îi întîlneşti şi încep să-ţi spună că ei nu mai pot de grija poporului care periodic este chemat la vot.
