În momentul cînd conducerea Rapidului a anunțat sosirea la cîrma echipei a domnului Lennon, am crezut că nu auzisem bine. M-aș fi așteptat să aud de antrenor străin absolut oriunde în campionatul românesc (cel puțin atît timp cît nu e vorba de vreun Mourinho sau Pep, care să ceară cît costă toți antrenorii și jucătorii de la noi la un loc), numai la Rapid n-am bănuit că ar putea debarca vreodată altă ființă decît un român curat, obișnuit cu tot ce ține de tradiția națională, dar și de cea a locului: fițe și ”talente”, aere de mari șmecheri, mașini ultra mega benga, gagici tot așa, în vîrful preferințelor tronînd fără concurență grătarul asezonat cu manele live. Din toată această gamă, mă îndoiesc că dl. Lennon ar fi înțeles mare lucru, și în special pe partea să zicem muzicală, el fiind purtătorul unui nume celebru: genialul membru The Beatles, John Lennon, avea și el origini irlandeze, bunicii săi din partea tatălui fiind născuți în Dublin. Genetic, antrenorul Rapidului n-avea cum să simtă profunzimile mesajului manelist, cu ”dujmanii” și cu ”banii mei”. Totuși, fiindcă golănia fotbalistică e generalizată, și dl. Lennon s-a angajat la fraierii din România împreună cu o întreagă bandă, alcătuită din cinci secunzi! Chestie pe care am aflat-o tocmai acum, la debarcare. Asta înseamnă că virgulă cu Șumudică iar virgulă care are doar vreo trei secunzi, alde Șucu și ceilalți vor face chiar economii, nu? De un lucru însă sînt absolut sigur: pe Șumi, dacă îl prinde Crăciunul în Giulești, îl așteaptă niște grătare de mare rafinament (cum, nu le auziți încă sfîrîind!?), în jurul cărora, prin fumul dens, cei cu acuitatea vizuală intactă vor putea distinge niște domni tot cam de culoarea fumului, ale căror cîntări cu siguranță că vor fi apreciate cum se cuvine de noul antrenor.
