La final de an (acesta fiind ultimul număr al Jupânului din anul care se încheie în curînd) o să încerc un fel de bilanț, așa cum se obișnuiește în orice domeniu, deci de ce ar face muzica excepție?
A pornit greu 2022, încă sub apăsarea alarmelor mondiale COVID, nenorocirea care a blocat aproape integral, timp de doi ani, toate formele de entertainment, spectacolul sportiv și cel muzical fiind cele mai afectate, întrucît restricțiile impuse atît spectatorilor potențiali cît și artiștilor cu mingea sau cu chitara au blocat întreaga planetă. În cele din urmă s-a dat totuși „verde” la spectacole, dar privind retroactiv încă mă întreb de ce naiba erau puși spectatorii de fotbal să stea în tribune din două în… trei scaune, iar cei de la festivalurile muzicale să poarte masca aia cretină? Ușor, ușor, ne-am reacomodat cu normalitatea, au pornit și festivalurile la drum, la fel și consumul de droguri adiacent, și pot spune cu mare bucurie că la Suceava nu au fost probleme de asemenea natură nici la Festivalul de Blues, nici la Cetatea de Rock. Ne-am bucurat să vedem la lucru artiști importanți la noi în bătătură, iar anul care se apropie cu siguranță vom mai vedea încă alții, domnii Bobby Stroe și Emil Ursu lucrînd deja la finalizarea tabelelor cu muzicienii invitați.
Pentru mine personal, 2022 a însemnat în primul rînd întîlnirea cu fenomenul Beth Hart (pe care o ratasem deja de vreo patru ori) la Brezoi, acolo unde a avut o apariție copleșitoare… iar împreună cu Eric Gales ne-a topit! Tot acolo am avut cîteva revelații, în vîrf plasîndu-se Popa Chubby și Larkin Poe, un grup de vis.
Pentru 2023 nu există alternativă: va trebui să merg din nou acolo, deși cele șase zile înseamnă o oboseală colosală. Dar cum să nu mă duc, cînd ediția 2023 are în capul listei de organizatori o doamnă? Cum, cine? Beth Hart, care mai are nițel și își scoate CI de Brezoi!
