Septembrie 1990. Am ajuns la congresul Internaționalei Socialiste. Cu Sergiu Cunescu, Brucan și alții… Într-o seară am ocazia să stau de vorbă cu Willy Brandt. În altă seară cu cancelarul austriac Franz Vranitsky. Mai sînt la congres Felipe Gonzales, premierul spaniol, și alte figuri ale stîngii. Este primul congres socialist după căderea comunismului. Cu Willy Brand stau de vorbă la un banchet pentru invitații la congres. Am fost așezați față în față la masă. E calm, ușor somnolent, obosit. Vorbește rar, bea ceva dintr-un pahar burtos, trage din trabuc. Pare interesat de ce se întîmplă în România, ce sorți sînt pentru viitor. Mă întreabă. Îi descriu un tablou sumar. Îmi spune că sînt prea sceptic. În politică răbdarea joacă un rol important, zice. Și lucrurile se schimbă tot timpul, să nu uit asta. Mă întreabă despre URSS. Ce e cu URSS, răspund. Uniunea Sovietică este decisivă pentru viitor. Zice că fără curajul și clarviziunea lui Gorbaciov nu s-ar fi făcut nici o schimbare. Zidul de la Berlin nu ar fi căzut. Așa o fi! Îi spun că sînt alergic la tancurile Armatei Roșii. Memoria colectivă a românilor păstrează amintiri foarte dureroase. Să nu mai fii! Va trebui să vă ajutați cu ei. Nu puteți să fiți contra lor, dacă sînteți realiști. Granița comună nu vă lăsa… Tace. Se scufundă în tăcere pentru toată seara.
Îl reîntîlnesc pe Jiri Pelikan, ceh. L-am cunoscut la Roma în vară, mi-a fost prezentat de Maria Carolina. Pelikan e jurnalist, a jucat un rol în Primăvara de la Praga 68, cînd era șeful televiziunii cehoslovace. A rămas în 1969 în Italia și a cerut azil politic. Acum este cetățean italian, membru în Partidul Socialist al lui Craxi și europarlamentar. Am văzut meciul României de la Campionatul Mondial de fotbal la el acasă. Am vorbit și de Iliescu, pe care îl cunoștea de cînd lucra la Praga, la Asociația Internațională a Studenților, controlată de Moscova. Pelikan era președinte la AIS în anii 50. iar Iliescu adjunct. Ce impresie v-a lăsat? Era comunist, îmi răspunde. Nu e un Gorbaciov, este un conservator și nu va face reforme, va încerca să mențină sistemul cît va putea. Intuiție corectă. S-a adeverit în detaliu.
Ne revedem la Viena, iată, cunoștințe vechi. Lucrurile în Europa se schimbă cu repeziciune. Orice analiză devine caducă îndată ce o termini, pentru că se întîmplă mereu ceva nou. Desigur, evenimentele din URSS ne confiscă atenția. Mă retrag, sînt obosit, privesc în jur – oglinzi în rame aurite, tavanele pictate, candelabre bogate în lumini. Sale e plină de figuri consacrate ale stîngii internaționale, sînt strînși laolaltă toți liderii lor. Am brusc revelația Congresului de la Viena, 1814, doldora de mărimi ale politicii europene. Metternich & Co. Ar trebui să aud valsuri, să văd perechi dansînd… Mă întîlnesc la garderobă cu Jiri Pelikan, zice să continuăm conversația pe o terasă alături, avem destule de lămurit. Ceh, băutor de bere, știam asta de la Roma. Schimbă subiectul. E îngrijorat de ce se întîmplă în Italia. Justiția a declarat război politicienilor. Acuzațiile de corupție curg, procesele la fel. Crede că de data asta e ceva serios și că va dura. Vor cădea multe capete, chiar de la vîrf, zice. Nimeni nu este în afara pericolului. Îi spun că poate Italia avea nevoie de o curățenie generala, creștin-democrații lui Andreotti sînt la putere din anii 40, decenii… Posibil, zice el. De altfel și Partidul Socialist Italian condus de Betino Craxi s-a prăbușit apoi, Craxi a fugit în Tunisia ca să scape de pușcărie și a murit puțin timp mai tîrziu.
Dar lucrurile într-adevăr se schimbă cu o repeziciune care le face incontrolabile și mai ales imprevizibile. Bine de știut pentru mai tîrziu. Nimic nu dăinuie pe durata unei vieți întregi. Realitățile vin una după alta, mereu altele. Nici măcar imperiile nu scapă de mărire și decădere. Ce era Viena în secolele XVI-XIX și ce este azi. Un oraș provincial, capitala unei mici țări din mijlocul Europei. Imperiul s-a dus odată cu revoluțiile izbucnite după Primul Război Mondial cînd s-au prăbușit Viena, Berlin, Skt. Petersburg, Constantinopol… Cît o mai rămâne și Europa, Europa…
Stelian Tănase
Fragment din volumul ”Europa la patru mîini. Jurnal de campanie”, manuscris de sertar.
