Îi salut pe WHOligans!

Un mesaj postat pe toate rețelele sociale importante anunță resuscitarea fan club-ului unuia din grupurile adînc înfipte în istoria rock-ului, The Who. Știți dv., demenții ăia care își încheiau toate concertele distrugînd tot ce se afla pe scenă: tobe, chitare, amplificatoare, adesea accidentîndu-se și electrocutîndu-se. Printre alte (extrem de numeroase) bijuterii, The Who au creat și prima operă rock, „Tommy”, pe care au prezentat-o în turneul mondial de promovare a acesteia chiar pe scena Festivalului de la Woodstock, în 1969. Tot The Who sînt creditați și cu cel mai bun album live din istoria rock-ului: „Live at Leeds”, din 1970. Și cîte și mai cîte.

Nu mi-ar ajunge spațiul Jupânului pe un an întreg pentru a depăna doar unele din nenumăratele istorioare/legende legate de existența grupului, dar și de faptele fiecăruia din cei patru membri (Roger Daltrey, Pete Townshend, John Entwistle, Keith Moon), dintre care toboșarul Keith Moon se distinge în mod cu totul excepțional. El este cel căruia ceilalți i-au confecționat un ham cu care îl legau de grinzi la concerte, ca să nu fugă de pe scenă înaintea finalului (o făcuse deja de cîteva ori!), și tot el l-a mușcat de jugulară (omorîndu-l!) pe cîinele de pază al celebrului actor Steve McQueen (îl știți măcar din „Papillon”), după ce acesta reclamase la poliție scandalurile din casa vecinului său din Bel Air, Keith Moon! Acum vreo 5 ani, într-un interviu acordat BBC, Eric Clapton a zis la un moment dat că nici 15% din ce s-a tot spus despre celebritățile rock-ului nu este adevărat. „Dar despre Keith Moon?”, a insistat ziarista. „Ei, despre Keith absolut tot ce s-a povestit e adevărat… dar nu s-a spus nici măcar 15% din cîte a făcut!”. Genial, Eric. Și tot genial și cel care a conceput numele fan clubului The Who: „WHOligans”!