Doamne ferește ca și anul ăsta să avem parte de același regim în relația cu spectacolele de toate felurile: concerte, meciuri, filme, festivaluri, gale etc. și etc. Din nefericire, începutul de an este mai degrabă neliniștitor în toate aceste direcții, și cam peste tot în lume, excepția presupus fericită purtînd un nume, România, care cu siguranță va deveni obiect de analiză și de studiu.
Ne aflăm în ciudata situație de a ne face că nu vedem boala, că nu vedem morții, nu ne interesează vaccinul, de care ne temem mai dihai decît de virusul însuși, nu vrem certificate verzi sau de orice altă culoare, dar urlăm că vrem testări cu nemiluita (cu condiția să fie mocangeală și aici!), timp în care guvernanții nu distribuie nici teste populației, nici medicamente în spitale… Dar toată lumea e revoltată că nu se fac chermezele de al’dat: nunți, botezuri, tăieri de moț! Vrem concerte, festivaluri (păi cum!?, normal că iar se vînd bilete și se anunță ediții „incandescente” la panarame precum Neversea ori Untold, dă-l în mă-sa de virus, e pentru fraieri, nu pentru noi ori Nole!) unde consumul de drog este depășit doar de cel de băutură contrafăcută, și după aia începem să ne numărăm morții și răniții… Dar important e că sîntem liberi!…
În acest timp, adică joi, 13 ianuarie, Sir Rod Stewart transmite lumii întregi, și în primul rînd Australiei: „Dragi prieteni, simt că am fost din nou trișați de această maladie diavolească, și mă văd nevoit, cu enorm regret, să anunț că spectacolele mele din 2022 trebuie anulate. Gîndul meu este alături de familiile voastre în aceste vremuri grele acum, cînd am ieșit cu bine din sezonul sărbătorilor, și aștept cu mare emoție reîntoarcerea în Australia atunci cînd situația sanitară va permite aceasta. Mă simt distrus de dezamăgire și promit că atunci cînd ne vom revedea vom avea parte de petrecerea vieții noastre. Garantat!”.
Păzește-te, Sir Rod! Noi n-avem nevoie: sîntem popor ales, imun la toate alea! Mai ales la normalitate.
