Un premiu Grammy chiar de excepție

La sfîrșitul anului 1970, în noiembrie, George Harrison lansa triplul album „All Things Must Pass”, o realizare excepțională, nominalizat la premiile Grammy ediția 1972 la categoria „Albumul anului” (1971, desigur, anul în care a pătruns pe toate piețele). Pare ciudat, dar la acordarea trofeului, marea cîștigătoare a devenit Carole King, și ea scoțînd atunci un album memorabil, „Tapestry”.

Ăsta ar fi doar preambulul unei povești năucitoare, cu mai multe episoade și răsturnări de situație. Din albumul „All Things Must Pass” s-a scos, în mod logic, și un disc single, intrat și el în istorie, ba încă pe mai multe direcții. Avea să devină primul single individual al vreunui membru al grupului The Beatles care urca pe locul 1 în clasamentul Billboard Hot 100, ceea ce a fost normal pentru această piesă divină. Cum tot normală a fost și nominalizarea ei pentru un alt premiu Grammy, desigur „Discul single al anului”. Năucitor: George a pierdut și aici! Iar dacă vă întrebați cine l-a bătut, atunci aflați că… tot Carole King! De data asta, cu single-ul „It’s Too Late”! Pentru ca masa să fie cu adevărat bogată, după ce a pierdut premiile, George Harrison a mai pierdut și procesul de… plagiat pentru „My Sweet Lord”! Nu a negat nici o clipă că piesa lui semăna cu „He’s so Fine” a grupului The Chiffons din 1963, dar a spus că ascultînd mii și mii de piese, probabil că în subconștient i s-a imprimat o secvență tocmai din asta și i-a revenit după o vreme în minte ca o compoziție proprie.

Finalul poveștii e cu un happy-end uluitor: săptămîna trecută, la Gala Grammy, lui George Harrison i s-a acordat Premiul Grammy 2022 la categoria „Best Boxed or Special Limited Edition Package” pentru „All Things Must Pass”, reeditat în ediție limitată tocmai cu prilejul aniversării a 50 de ani de la lansarea sa. Oare lui Carole King i s-o fi reeditat „Tapestry”?