Săptămîna care s-a încheiat cu primele zile de primăvară conform calendarului a adus în primele zile de martie și niște întîmplări pe care, generoși cum ne știți, în loc să le catalogăm ca mîrlănești, golănești sau de-a dreptul incalificabile, ne mulțumim să le punem pe seama asteniei de primăvară, fenomen psihic care bîntuie o bună parte din omenire, inclusiv pe antrenorii de fotbal despre care vorbim acum, aici.
Primul astenic (ptiu, era să scriu ”isteric”!) se numește Dan Petrescu și crede, el despre el, că e cel mai mare, și mai tare, și mai priceput, și mai profesionist, și mai ce-o mai fi antrenor din țara asta prost făcută mai ales pentru el (că doar de aia și-a etalat știința și pe alte meleaguri, cei mai răbdători ținîndu-l chiar și aproape un sezon întreg!). La finalul meciului, dl. Petrescu, asmuțit pe arbitri, a ținut în transmisie tv live o lecție completă despre anatomia corpului uman (varianta masculină) încît e de înțeles de ce comentatorii Digi 1 cereau ca reluările scenei apocaliptice să se facă cu fața derbedeului blurată, că mai văd copiii…
În partea ailaltă de țară, la București, dl. Marius Șumudică, tot la ieșirea din teren, a avut o problemă cu galeria, de unde e drept că i s-au aruncat cîțiva bulgări pufoși de zăpadă. Golanul, ca orice golan, se smucea și dădea să sară în tribună, că doar așa afront mai rar, coana Joițico!
În partea ailaltă a continentului, un anume Fonseca, antrenor la Lyon, s-a proțăpit cu fruntea în fruntea arbitrului, zicîndu-i și cîteva chestii simțite. Mai agresiv decît ambii derbedei români.
Ce a urmat după incidente? Fonseca a dat un comunicat prin care regretă adînc (și cred că și sincer) incidentul, Șumudică a zis că așa e el și fără conflicte nu poate trăi, în timp ce Petrescu a tăcut ca… el însuși în păpușoi! Dacă nu e vorba de educație, atunci e despre ce?
