”The Last Waltz” – 45 (partea l)

Săptămîna trecută a fost, pe 25, „Thanksgiving Day”, adică Ziua Recunoștinței, probabil cea mai iubită sărbătoare a americanilor. Cu acest prilej, revista Rolling Stone a rememorat o Zi a Recunoștinței de-a dreptul istorică: aceea din 1976, cînd a avut loc concertul de adio al grupului The Band, eveniment organizat cu multă dragoste și atenție, și devenit film. Întrebarea nu-și are rostul, așa că vă răspund deja: al lui Martin Scorsese, desigur, dar care nici el nu bănuia atunci, în 1976, că după exact 45 de ani, pe 25 noiembrie 2021, revista Rolling Stones va titra: „De ce <Ultimul vals> al lui The Band este cel mai grozav film de concert din toate timpurile”, iar ca subtitlu „Felul în care filmul lui Martin Scorsese cu legendarul concert de adio al grupului a schimbat modul în care muzica live se simte din ecran”. Evident că un rol important îl are și anunțul cu care începe pelicula: „This Film Should Be Played Loud” (Filmul acesta trebuie ascultat la volum mare!). Dincolo de muzica încîntătoare a celor 5 The Band, în concert și în film apar prietenii lor, cei cu care au cîntat în diverse ocazii, în cap cu Bob Dylan, pentru care The Band a fost grupul de acompaniament ani de-a rîndul, Ronnie Hawkins (cu care au semnat primul lor contract, cînd aveau în jur de 20 de ani) care i-a convins astfel: „Averi n-o să faceți, dar veți fi mereu înconjurați de gagici!”, apoi Neil Young, Neil Diamond, Joni Mitchell, Muddy Waters etc. Înainte de a depăna cîteva secvențe din senzaționalul film (pe care îl puteți vedea acasă, pe Youtube, unde îl găsiți chiar cu subtitrare), vreau neapărat să vă spun că, printr-o coincidență grozavă, elevii mei de la „Ștefan” îl văd la cursul de Pop Culture de vreo două săptămîni încoace. Și sînt încîntați de ce văd și aud. La rîndul meu, mă simt fericit cînd pe generic văd numele celor pe care i-am văzut și ascultat live: Bob Dylan, Ringo Starr, Eric Clapton, Ronnie Wood, iar asta îmi dă sentimentul că n-am trăit degeaba.