Cu siguranță că și planeta muzicală e la fel de bramburită ca și aia politică, iar ceea ce am să spun în partea finală a acestei rubrici e foarte posibil să stîrnească reacții furibunde la adresa mea, ceea ce, pe cuvînt de onoare, chiar m-ar incinta. S-o luăm ușurel: așadar sîntem în plin proces de nominalizări la premiile Grammy, la multe categorii procesul fiind finalizat. Revista Rolling Stone, care analizează de ceva vreme categoriile cele mai importante, zice că la categoria ”Best Rock Album” bătălia se va da între (vă țineți bine, da?) The Rolling Stones cu albumul ”Hackney Diamonds” și (vă țineți și mai bine, daaaa?) Pearl Jam cu ”Dark Matter”, ceea ce ar însemna, pur și simplu, o reluare a bătăliei tot dintre ele, de exact acum… 30 de ani! Adică din 1995, cînd Rolling Stones cîștigau Grammy-ul la această categorie cu absolut excepționalul album ”Voodoo Lounge”! Mai trebuie amintit și că în aceeași gală Grammy care va avea loc pe 2 februarie se așteaptă ca și The Beatles să cîștige… trei categorii: Record of the Year și Best Rock Performance pentru bijuteria ”Now and Then”, dar și Best Audiobook pentru ”All You Need Is Love: The Beatles in Their Own Words”. Doamne ajută!
Nominalizată ca de obicei la nu știu cîte categorii, cîntăreața de mare rafinament Taylor Swift a reușit și o performanță politică egală cu valoarea ei muzicală: a dat de pămînt cu Kamala Harris, de bine ce i-a făcut o campanie exact cum i se cuvenea! Istericalele ei în favoarea perdantei au arătat că poporul american este totuși altceva decît masele de isterici care dau mii de dolari pe un bilet ca s-o vadă pe recordmena Grammy-urilor lălăind niște gunoaie pe post de muzică. Mulțam, Taylor, că ne-ai scăpat de procuroare!
