Printre multele chestiuni realmente interesante din fotbalul nostru vorbit (la care cred că ne-am înțeles că nu ne bate nimeni pe lume, spre deosebire de ăla jucat, la care cînd nu sîntem de rîsul planetei, rămîne că sîntem măcar de al întregului continent!) cea mai cea mi se pare permanenta gonire a unor impostori de doi bani (știți doar că am făcut fixație la Dan Petrescu și Șumudică de ani buni, nu de acum) pe care imediat ce-i gonesc alți păcăliți, îi recuperează instantaneu ai` de-i goniseră inițial, reșapîndu-le cumva statutul de genii și speranțe, după ce la gonire fuseseră păcălicii pămîntului!
Pentru a ne convinge pe noi, păcălicii fără șansă de a ne mai schimba vreodată cineva statutul, că foștii păcălici s-au deșteptat cu strigături, apare cîte un știutor care argumentează imbatabil că ăla e acum mai curat, mai uscat, și că performanța numai pe el îl mai așteaptă spre a se arăta în toată măreția. Iată, de exemplu, cum îl vede Daniel Niculae, președintele încă liber al Rapidului (din moment ce petardele introduse pe stadionul ăla unde credeai că-i război civil cică nu au fost opera lui), pe clovnul Șumudică: ”Șumudică este cea mai bună variantă pentru noi. El reprezintă spiritul Rapidului. Îi curge sînge vișiniu prin vene”. Pentru că sunetul televizorului la care l-am văzut pe omul liber Daniel Nicolae era cu distorsiuni, zău că mi s-a părut că în loc de ”vișiniu” am auzit ”pișiniu”.
Știți care-i norocul Rapidului? Că domnii ăia, Șucu și Angelescu, l-au dezgropat la timp pe Pisică. Iar Pisică, așa cum îl știți, a progresat vizibil de cînd nu l-am mai văzut și auzit: la conferința de presă era cît pe ce să ducă la capăt o propoziție întreagă! N-a făcut decît trei dezacorduri și a uitat de predicat, însă toate cele opt cuvinte le-a știut pe dinafară! Oricum, în locul sîngelui pișiniu al lui Șumudică, e preferabil discursul căcăniu al lui Pisică.
