E ultimul număr al Jupânului dinainte de barajul cu Turcia pe care îl avem lipit de neuronul care ne administrează trăirile sportiv-emoționale. Hai, recunoașteți că de cînd cu tragerea aia la sorți, ne apasă această zi de 26 martie 2026 mai rău ca aceea a cutremurului din 1977, 4, tot martie! Ne aflăm din nou în fața unui meci cu adevărat ”hotărîtor”, și, tot din nou, cum am mai văzut de numeroase ori, habar n-avem cu ce echipă vom aborda meciul, fiindcă în afară de postul de portar, unde Ionuț Radu e clar că n-are concurență, pe absolut toate celelalte se arată tot o lipsă de concurență, însă înspăimîntătoare. Puținii flăcăi care au locurile de titulari ca și asigurate, precum Hagi sau Man, au și ei niște fluctuații năucitoare, jocul lor pendulînd între sclipiri de geniu (e drept, puține!) și prestații jenante, în cele mai multe rînduri. Linia de fund este oricum vraiște, cu un singur fotbalist adevărat, Rațiu, iar la mijloc, de la Gică Hagi încoace n-am mai avut un coordonator calificat, așa numitul playmaker, creierul echipei. Neavînd creier, ne rămîne mai ales miza pe noroc. Noroc ar însemna ca Drăgușin, catastrofal la Tottenham, să nu facă și la națională prostiile de la club, ca Man să prindă o zi cu adevărat bună, ca Ianis să joace ce știe și ce poate el, nu să vrea să fie tac’su. În plus, numele noi anunțate (habar n-am cine-i Coman!) sper să fie chiar surprizele plăcute pe care le tot visăm.
Dacă e să vorbim totuși despre noroc, atunci acesta ni s-a arătat deja: accidentările lui Drăguș și Louis Munteanu sînt adevărata șansă nesperată a naționalei noastre! Le doresc sănătate deplină… după ce trece meciul cu Turcia, eventual și ”finala” barajelor, dacă lipsa ăstora chiar ne va ajuta să ne calificăm. Hai România!
