… nu te lasă să trăiești! Cunoașteți, presupun că toți, această zicere strămoșească. Nu știu dacă se încadrează la ”proverbe” sau la alt tip de înțelepciuni, dar mi-am reamintit-o acum, în timp ce se derulează năucitoarea întîmplare de la Jocurile Olimpice, unde la gimnastică fetele noastre au ieșit și bătute, și… beep!, și cu medaliile luate. Am urmărit integral concursul. Cele două românce au avut exerciții mai bune decît panarama care a terminat de fapt sub ele. Și au executat, tot amîndouă, mai sigur decît Biles, aia, care a ieșit de două ori de pe covor, cam cîte un metru! Și în loc să o gonească înapoi la psihiatrii ei, cu vreo cîteva puncte, de milă, și cu cîteva șuturi binemeritate, arbitrele i-au dat argintul!!! Hoție, nesimțire, golănie. Și nimeni n-a zis nimic! Iar pe amărîta aia de Voinea au depunctat-o fiindcă cică ar fi atins nițel marginea covorului! Nici pomeneală! Așa că ale noastre trebuia să ia argint și bronz, Chiles să fie pe IV, iar panarama aia de Biles să primească nu medalia de argint, ci șutul care să o trimită de unde a venit! Apoi, cînd la TAS s-a făcut o altă nedreptate în numele dreptății, nimic mai logic decît să-i vedem pe americani că ne fac hoți și cerșetori!
Ei, dragii moșului, mai știți cum au ajuns americancele gimnaste? Păi, le-au făcut oameni Marta și Bela Karoly, antrenorii Nadiei Comăneci din `76! Că fără ei, alea de acolo și în ziua de azi se chinuiau să facă o piruetă sau cumpăna, iar cele mai bune chiar și podul pe spate! D-aia zic: dacă nu le-am lăsat să ”moară”, uite că nu ne lasă să trăim! În plus, cît timp va mai exista arbitraj făcut de niște așa-zise experte, niciodată româncele nu vor mai cîștiga în fața americancelor, chiar dacă pe alea le va lua SMURD-ul de dincolo de saltea cu umărul fracturat!
