De cîțiva ani buni, aproape că nu trece o singură lună fără ca domnul arbitru Istvan Kovacs să nu mai facă încă vreo nefăcută, atît în țară, cît și în străinătate, astfel încît nu poți să nu te întrebi dacă la arbitrii de fotbal se mai fac vizite medicale periodice și, dacă se fac, dacă ele cuprind și un cît se poate de necesar examen psihologic, chiar psihiatric. În decurs de doar cîteva zile, domnul Kovacs și-a etalat tupeul de dimensiuni colosale (aflat mai degrabă dincolo de granița la care acesta devine nesimțire pură) într-un meci din campionatul intern desfășurat la Cluj (orașul unde locuiește de ani buni și unde cică ar avea un căsoi provenit din munca sa fără cusur cu fluierul între buze pe gazoanele patriei). Acolo, fix acasă adică, distinsul fluieraș a fost delegat de alt cinstit cu acte în regulă, șeful său direct, grecoteiul Vassaras, proțăpit în fruntea bucatelor din arbitrajul românesc din motive care îmi scapă. Iar după ce domnul Kovacs din Cluj a dictat de la VAR două penalty-uri în ultimele 8 minute în favoarea clujenilor săi, care astfel au revenit de la 0-1 la 2-1 și, evident, au cîștigat panarama de meci, alde Vassaras, la analiza etapei, a declarat că-l felicită pe Kovacs care a făcut totul perfect.
La vreo 4 zile după asta, ”perfectul” a comis-o și în Europa, eliminînd un olandez absolut nevinovat la Belgrad și refuzînd să explice decizia căpitanului lui PSV Eindhoven, care la urmă a declarat că ”Kovacs se comportă ca un dictator”. Pe vremuri, acestor dictatori în țară li se scanda ”Ho-ții, ho-ții!”, acum n-ai cum, fiindcă grupul infracțional organizat îi cuprinde pe ăia de pe gazon, pe ai` de la VAR, pe șefii lor din țară, apoi pe șefii lor de la UEFA, de la FIFA, de la… așa că hoții ne copleșesc numeric. Totuși, de unde are Kovacs ăsta atît de mult tupeu? Și pînă cînd va rămîne, totuși, liber?
