Parcursul prost, aproape perfect!

Simt nevoia să îi aduc și în acest spațiu un ultim omagiu profundei ființe și totodată fabulosului sportiv care a fost Ivan Patzaichin, un model demn de urmat de toate generațiile care se vor mai naște cît va exista omul pe pămînt (și pe ape!). Dumnezeu să-l odihnească! 

Naționala de fotbal, în pofida pronosticurilor mele catastrofice (și catastrofale!, dovadă că… am cîștigat numai 400 de lei în ziua ultimului meci din cele trei!, e glumă, desigur: pe biletul ăla am jucat X2, deci chiar am crezut că nu luăm bătaie în Macedonia) a reușit un parcurs remarcabil în privința punctelor acumulate. Cît privește jocul, mărturisesc faptul că în afara partidei din Islanda, unde ai noștri au arătat măcar voință, tenacitate, devotament, de păreau uneori chiar fotbaliști, celelalte meciuri au confirmat că între jocul de fotbal și ceea ce face România în iarbă distanța este galactică. Nu-i vorbă că și în Islanda golurile care ne-au adus victoria au fost rodul unor întîmplări porcesc-norocoase: la primul mingea a luat-o fix în direcția opusă celei în care fusese șutată prost, ajungînd în mod fericit la Man, care s-a trezit cu ea exact în picior, la vreun metru de poarta goală. Iar la al doilea, cum să caracterizezi faptul că tușierul n-a văzut ofsaidul kilometric, centralul nici el, iar instalația VAR… se stricase înainte de începerea partidei!? Adevăratul nostru succes a fost egalul dintre Macedonia și Armenia! În a doua etapă, am jucat oribil cu Liechtenstein, repurtînd însă un nou succes indirect: egalul dintre Islanda și Macedonia! Iar ca masa să fie cu adevărat bogată, ne-a mai lovit o dată norocul și în ultima etapă, cînd… degeaba am jucat noi foarte prost în Macedonia, că și ăia au fost tot proști, în timp ce la Erevan ne-a mai salvat o dată și Liechtenstein, făcînd egal cu fostul lider al grupei! Iată cum un parcurs ratat în întregime ne-a adus 7 puncte din 9 posibile, pe principiul prost să fii, noroc să ai! Important ar fi să ne țină încă patru meciuri în grupă și încă două în baraj!