Muzica de la noi este înrudită pînă la îngemănare cu fotbalul tot de la noi, ambele avînd în comun faptul că dacă te apuci să le compari cu activități similare de oriunde în lume ori te apucă rîsul în hohote, ori înnebunești! De aceea, m-am numărat printre cei care s-au bucurat sincer de abandonul nostru la ediția precedentă a Festivalului Eurovision, fapt ce ne-a adus multora liniște, pace în suflete și șansa de a asculta, în aceeași unitate de timp, muzică adevărată în locul schelălăielilor prin care își căutau popularitatea pe această cale toți nechemații, toți ratații, toți frustrații cu pretenții de artiști pe gură. În plus, am scăpat și de acuzațiile mahalagești ale frustraților care și-au făcut practic o meserie din a concura (de fapt de a abuza de bunătatea noastră) în aceste selecții naționale, unde orice neisprăvit poate trimite orice piesă de rahat… dintre care destule, de-a lungul vremii, au ajuns în fazele superioare. Anul acesta, mînărelile s-au făcut cumva pe față, selecția pentru finală fiind făcută de un juriu în nu știu ce alcătuire, care după ce a ales cele 12 piese finaliste, tot el a decis și piesa cîștigătoare! N-are sens să mai scormonim, fiindcă trăim în România și oricum tot pute!
Am să remarc totuși că piesa cîștigătoare (chestia care se omite mereu: Eurovision este concurs de melodii, nu de voci!) a fost clar singura pe care parcă nu ți-ar fi rușine să o vezi pe scenă reprezentînd România: ”Choke Me”, interpretată de Alexandra Căpitănescu din Galați, cîștigătoarea Vocii României din 2023. Despre grotescul întregii finale de la TVR de pe 4 martie, despre recitalul ca din dosul gării al ”artistei” Andreea Bălan (cică mai era și membră a juriului, ptiu!) mai bine nu scriu, că n-am vocabularul adecvat. (Foto: Radio România)
