Pînă la un punct, cele două noțiuni din titlu sînt cam de o mamă. În fond, e vorba de stimulente care cică te ajută să fii mai bun, mai deștept, mai inspirat, mă rog, depinde de ce așteptări ai și spre ce fel de activitate te orientezi. În sport, pentru că asta ne interesează în acest spațiu, e vorba pînă la urmă de principiile alea care pe vremea comunismului ni se spunea că sînt olimpice: mai mult, mai repede, mai bine. Căutînd, am aflat că nu, dar asta nu-i nici o problemă, întrucît dacă reușești să te încadrezi în acești parametri, categoric poți ajunge campion în vreo ramură sportivă. Se mai poate specula pe subiect: mai sus, mai tare, mai departe, mai etc.! Chestia ușor de priceput e că dacă folosești, pe lîngă calitățile native și pe lîngă efortul personal, și ceva aditive (iar astea au și ele propria latură poetică, de-a dreptul metaforică, unele fiind „susținătoare de efort”, altele „vitamine”, care sînt cel mai adesea dopinguri vîrtoase, pe etichetele unora fiind scris <Pușcărie>, pentru cine poate citi!) succesul este ca și asigurat. Condiția ar fi să nu te prindă ăia care pentru asta sînt plătiți: să prevină frauda în sport provenită din utilizarea de stimulente interzise.
Cazul cel mai notoriu de hoț pe bază de doping este al ciclistului Lance Armstrong, căruia i s-au retras toate cele șapte victorii în Turul Franței! Plus multe altele. La el e clar: lua hapuri și bătea tot!
E același lucru cu Simona Halep? A luat ea ceva care a făcut-o invincibilă!? A cîștigat ea șapte turnee la rînd? Nu, nici măcar două! Ba, perioade lungi, lua bătaie de la te miri cine. Atunci, despre ce fel de doping la Simona vorbesc purii ăia de la Antidoping? N-o fi vorba totuși de drog, nu de doping? Și, desigur, la ei, nicidecum la ea!
